La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală în a chinui pe cei cu carte. Așa o-ndemnau conducătorii și politrucii, nemernici, ai epocii de tristă amintire. Călăii distrugători de vieți în chip necruțător. E drept că Paleologu a apucat și-o parte din perioada postdecembristă, când și-a mărturisit, până la urrmă, o vină. Dar nu poate fi neglijată capacitatea sa intelectuală de nivel. Acumulările culturale incontestabile și scrierile sale-n domeniu. Portretu` său fiind creionat pe larg, acu` niște ani, într-o carte-interviu a conferențiarului mai sus amintit. Dăruită mie în exclusivitate cu autograf, lucru onorant evident. Am citit-o grabnic, încercând să corelez, firesc, slovele scrise cu vorbele rostite, preț de peste un ceas, în urbea argeșeană. Corectându-mi astfel unele erori de informație și completându-mi util niște goluri ingrate-ale memoriei de septuagenar. Împrăștiind oarece confuzii și lămurind unele detalii despre Conu Alecu. Al cărui consilier parlamentar era să-i fiu în ”democrația originală”, dacă nu-și vârau alții coada-n chestiune.
Aș încheia reamintind celor neștiutori, că Tudorel Urian este un critic literar și publicist de notorietate pe plai dâmbovițean. Narațiunea lui dezinvoltă, nesofisticată, dovedindu-se instructivă și convingătoare pentru publicul asistent. E nevoie categoric să dăm la iveală ororile din veacul anterior. Datorate partidului comunist autohton și securității odioase. Să-i cunoaștem cât se mai poate victimele acestui proces ticălos și distructiv pentru nație și țară. Căci nu se cade să uităm istoria ca să nu se repete. Prezentul ne obligă la asta vădit…
Adrian SIMEANU
