Avea douăzeci de ani când a intrat pe mâna torționarilor autohtoni. La mijloc de secol trecut. După ce i se refuzase mârșav înscrierea la facultate. Era fiu de țărani vrânceni înstăriți. I se atribuie vini imaginare și ajunge-n pușcării. Deținut politic. La Iași, Galați, apoi la Canal. Chinuiește ca atâția alții, nenumărați, da` soarta-l ajută să scape cu viață. S-a dovedit a fi puternic trupește și sufletește cât să reziste. A-ndurat, a răbdat, a-nvățat, însă antecedentele penale nu l-au cruțat. Așa că, la un moment dat, nevoit, a emigrat. A trăit la nemți, a muncit acolo și a scris cu sârg. Relatând într-o carte* binevenită ce a pătimit. El sau alții aflați în celule ori în iadu` dobrogean de pe șantier. Tocmai în vremea ”reeducării” nenorocite. Ajuns a i se spune ”Bartolomistul”, după unele tragice întâmplări din Potcoavă. Prin care-a trecut, neferice, în închisoarea din port…
E un tom substanțial, plin de fapte, oameni și întâmplări dintr-o epocă urâtă fără margini. Cumplită și condamnabilă de-a pururi. Generatoare de suferințe, dureri, traume și groază nețărmurit. De mânie, revoltă și resentimente îndreptățit. Alde Goiciu și Chirion, de pildă, meritând cea mai aspră sentință pentru nemernicia lor, de s-ar mai putea. Gardienii, politrucii, brigadierii sau pontatorii, la fel. Căci musteau de ură și răutate strigătoare la cer. Unelte demonice ale partidului totalitar arătându-se neșovăielnic. Ș-ale Securității abominabile, îndeosebi. Ce nu ne lasă în pace nici azi, din păcate…
Vasile Gurău este eroul real al narațiunii. Nu știu dacă, fizic, o mai trăi. Da` prin cele puse pe foaie cu echilibru, talent și rigoare, nu mă îndoiesc. Mărturia sa, parte la istoria țării a devenit, util, neprecupețit. Sacrificiul său și al celorlalți este exemplar. Priceperea la condei, de necontestat. Portrete și imagini impresionante iscând îmbelșugat. Parcurgi paginile nesățios, înfiorat, curios. Să afli ce fu și se petrecu. Păcat că editura n-a făcut corectura cum s-ar fi cuvenit. Lezând nițeluș acuratețea textului demn de apreciere și omagiere enorm. Har Domnului că l-am găsit și citit pe nerăsuflate. Consemnându-l în aste rânduri modeste, însă meritate cu vârf și-ndesat. Datorie vie pentru ”minte, inimă și literatură”. Firesc, onorabil, clar, indiscutabil…
Adrian SIMEANU
*Vasile Gurău, După gratii, Ed. ALBATROS, 1999
