Așa că iată-ne din nou la bilanțu` lunar obișnuit. Început, joia, firește, cu polonezu` simpatic Jan Milosz Zarzycki, la pult. Binevenit, desigur, și de revăzut. În tandem cu pianista sud-coreeană dr. Jina Kim. Doi B în program: Beethoven și Brahms. Muzica înfrățind națiile în timp și spațiu util și creativ. Categoric, peren. Apoi, Alex Ganea, de-al casei de atâția ani. La pupitru. Cu Horia Sorin Mihail, la clavir. Echipă bună, incontestabil. S-au oprit nimerit la Grieg și Ceaikovski. Ca vineri, imediat după, Horia să ne ofere în premieră, un recital inedit cu Robert Lakatoš, la vioară, și Dragan Djordjević, la violoncel. Ultimii doi, din Novi Sad, Vojvodina. Un fel de Romanian Piano Trio intitulat isteț, la propunerea ceterașului, Balcanic Piano Trio. Seară faină, cu piese camerale care mai de care mai atrăgătoare. Relevând trei instrumentiști compatibili, demni de reascultat în astă formulă ad-hoc…
Le-au urmat, peste-o săptămână, pianista Raluca Ouatu (fără legătură cu Cezar, tenoru` ploieștean, după câte știu). A mai fost p-aci. La fel ca și Leonard Boga, cel cu bagheta de astă dată. Fain program: Turina, Albeniz (în transcripție enesciană reușită clar), Ceaikovski. Aș reasculta neapărat lucrările primilor doi, cât de curând s-ar putea, au sonorități aparte. Interesante foarte. Tot a doua zi, vineri, a fost oaspete pe scena argeșeană, corul Euphonia, de la Râmnicu Vâlcea. Acompaniat de un trio instrumental al filarmonicii de-acolo. Apoi, în a treia săptâmână, Dragoș Oprea și Constantin Sandu. Primul, omul casei, dirijor ajuns la maturitate. Secundu`, clăpar cu experiență, aproape sexagenar. Alăturat unui june solist pe claviatură, de la Boston parcă. Sud-coreean și acesta de neam. Promițător indiscutabil. Liszt, Rahmaninov (cu ascendență moldavă, precum se zvonește), Ceaikovski, nelipsit de la o vreme. Ziua următoare, bandu` de jazz al instituției piteștene de profil, a acompaniat-o pe Zina Ghițulescu. O localnică cu repertoriu de un soi anume. Muzică ușoară de petrecere, fără treabă cu jazzul real. Ca să-ntreb iar decidenții: de ce nu Luiza Zan, Berti Barbera? Sau, instrumental, Natzis, Burneci, Milea, Groaza, Bîzgă, Soleanu, Mirea? Ori big-bandul Radio și Mike Godoroja & Blue Spirit?
În fine, obligat să închei, îi amintesc bucuros pe Walter Hilgers, strașnic dirigent german, și pe Horia Maxim. Născut gălățean, cincantenar acum, rămâne un clăpar de forță. Folosește intens pedalieru` și umblă aprig pe clape de zici că vrea să frângă pianu`. Chiar dacă nu e lipsit de finețe. A dovedit-o din plin cu Debussy la bis. Poate-i poftit și la un recital cu trupa-i. Socot că Filarmonica Pitești (despre care vorbii, succint, evident, în astă tabletă) n-ar avea nici pic de pierdut. Precum nu s-ar întâmpla dac-ar da curs atâtor propuneri pertinente invocate de mine și alții, în scris sau oral. Aude, vede cineva de la primărie? Că și noi, citadinii, o ținem cu bani grei din buget, abonamente, bilete, prezență, nu, oameni deștepți?
Adrian SIMEANU
