Craiovenii au printre ei un om de litere demn de ascultat când vorbește. Fincă știe multe lucruri din literatură. Că doar d-aia este cadru universitar. La Pitești, de pildă, a cuvântat pe larg, în decembrie trecut, despre suprarealism. Mai nou, de curând, tot aici, despre existențialism. S-a născut în Valea Jiului, a absolvit Filologia bucureșteană. A lucrat în cultură, ziaristică și-n învățământul superior din Bănie. E șef de filială scriitoricească și de revistă culturală locale. Se pricepe la curente (literare și nu numai), drept care a grăi despre existențialism, în cazu` de față, nu fu deloc o problemă pentru domnia sa. Iar pentru noi, ascultătorii (puțini, din păcate) s-a dovedit binevenită reîntâlnirea (sumar comentată, inevitabil, în textul acesta). Ne-am amintit util despre coordonatele și evoluția fenomenului. Ori despre reprezentanți ai săi de prim rang: Kierkegaard, Jaspers, Heidegger, Marcel, Sartre, Camus, în special. Iscând o concluzie firească: a legăturii de idei dintre filosofie și literatură. Ce a generat un interval intelectual, cultural rămas în istoria lumii justificat…
E clar că proful invitat știe multe în domeniul slovelor rostuite celebru. Publicând articole și cărți în domeniu. Așa că nu mă sfiesc să mărturisesc interesu` pentru conferința lui. Fără doar și poate folositor. Poate chiar Mircea Bârsilă și Nicolae Oprea, aflați onorant și colegial în cocheta sală ”Ars Nova” (a Centrului Cultural din municipiu) vor fi avut aceeași părere. Cred că întrebările adresate după confirmă, fie și numai în parte, spusele mele, neîndoios…
Păcat că moderatoru` rămâne deficitar în rolu-i (nicicum de neglijat). Iar publicu`, intelectualii (doar pretinși, să-nțeleg?), profesorii, studenții, liceenii nu ”servesc” evenimente de felul ăsta. Ar avea de învățat mai ușor. Mai ales acei neatrași substanțial de lectură. O vină pentru această stare neferice de fapt o poartă și organizatorii deoarece nu le popularizează pe măsură. Acolo unde trebuie cu-adevărat. Mi-ar plăcea, deci, să-l ascult studențește pe Ioan Lascu. În aula facultății, adică, de-ar (mai) fi posibil. Câștigu-mi, zdravăn cert, îs convins. Oricine gândește prodigios, mă înțelege deplin. Și mi s-ar alătura neabătut…
Adrian SIMEANU
