Subiect delicat, desigur. Abordat curajos și echilibrat de Cristian Iftode. Într-o dezbatere piteșteană de larg interes. Dovadă, dialogu` bogat cu auditorii. Puțini, din nefericire. Atât că manifestarea-i televizată local și-or fi auzit astfel mai mulți ce s-a vorbit. Invitatu` fiind în urbe întâiași dată, în astă postură, binevenit. Da` nu ultima, sper eu apăsat…
Cristian e conferențiar dr. la Filosofia bucureșteană. Publicist neobosit prin varii reviste. Îl citesc și mă instruiesc din spusele lui. Cum se petrecură lucrurile și la-ntâlnire. Când ascultai cu atenție ce-a consemnat disciplina-n materie de-a lungul istoriei sale îndelungate. Adică de la antici până-n prezent. El vorbind, în esență, despre ce e-n om sau în colectivități pe astă temă inepuizabilă. Și-ntotdeauna dramatică. Căci nu cred să fie cineva obișnuit căruia frica de moarte să nu-i dea târcoale. Îndeosebi spre apus. Făcându-l să se-ntrebe de n-a trăit în zadar. Și să se roage la Ceruri pentr-un final fără chinuri…
Făcând apel în prezentare și la alte discipline incidente-n cauză (psihologie, epistemologie, etică, axiologie, teologie, istorie), Iftode a evidențiat o alta mai nouă, să zicem: filosofia de consiliere. Nevoie de ea fiind indiscutabil. Poate că dacă o anume tentă academică-n expunere ar fi fost mai atenuată, impactul ar fi copleșit însutit. În fond, și de înțeles, discursul uzual ținut în amfiteatru, intră-n reflex, fără să vrei. Și, când te ții oarecum de cele scrise spre a fi publicate-n revistă, se simte…
Oaspetele nostru s-a născut la Câmpina, acu` patruzeci și trei de ani. Având propensiune spre reflecție, a făcut studii superioare adecvate și s-a întors în aule. E, neîndoielnic, un tip doxat. M-a făcut să-l întreb, curios, dacă-și fascinează studenții. Răspunsul, evident cu modestie, m-a trimis spre ei. Care, cu siguranță, câștigă nelipsind la curs. Oare, data viitoare, ne va desluși, cât de cât, și ce e dincolo de moarte, în afara neantului?
Adrian SIMEANU
