La ceas de vară până-n sară. Întrutot binevenit, despre multe-a povestit. Grăind nesofisticat, echilibrat, potrivit. Fără a citi din foi cum alții o fac și nu sunt pe plac. Cu-atâta lipici în vorbă, că întrebările-au curs din belșug. Adrian având suficientă răbdare să răspundă chiar și unora mai sâcâitoare…
Expunerea s-a centrat, incitant, pe ”noua dezordine mondială”. Și-a` sale ipostaze ”post”, cu care se confruntă lumea în clipa de față. Nelipsind momente din viața și cariera oaspelui bucureștean (născut craiovean). Știute, petrecute, auzite personal. Încât liantu` s-a produs rapid, total și solid între el și auditoriu. Dându-i acestuia din urmă prilej să afle destule, clar de interes. Pentru mine unu`, de largă utilitate în plan informațional…
De astă dată, mica sală ”Ars Nova”, a Centrului Cultural din urbe, fost-a plină ochi. Fapt ce arată, neîndoios, că ”omul sfințește locul”. Adrian Mihai Cioroianu fiind acela, în speță. Cincantenarul istoric, politician, teleast, autor de cărți, formator abilitat în materie, orator convingător. Care-ar trebui reinvitat urgent printre argeșeni. Eu propunându-i deja să ni-l reamintească pe Vlad Georgescu. Vocea îndrăgită, constant ascultată cândva, la ”Radio Europa Liberă”. De asemeni istoric știut, condei priceput. Acuma, redocumentându-mă, aș mai adăuga o propunere nu lipsită de rost: să-l ia cu dânsu` pe Lucian Boia. Ca, împreună, să răsfoiască și p-aci ”Arhiva durerii”. Să umble iară prin ea cu folos, întru neuitare. Drept profilaxie și/sau terapie, trebuincioase-n privința istoriei neîntrerupt. Greșesc, oameni deștepți, cu ceva?
Adrian SIMEANU
