Personalitate americană de prim rang, George Gershwin afirma că, dincolo de rumoarea citadină, aude muzica din inima metropolei și simte o emoție artistică atunci când privește un zgârie nori din New York. A explorat diversitatea etnică și culturală a societății în care a trăit, dovedind talent în a combina diversele influențe cu care a luat contact. În opinia mea, este trunchiul din care s-au desprins, peste ocean, atât jazzul (Ellington, Peterson, Jarreau), cât și simfonicul (Bernstein, Persichetti).
Se spune că George avea un anume magnetism muzical: cum vedea un pian, se așeza la claviatură și crea spontan, în aplauzele publicului. În spatele acestei străluciri fiind mii de ore de studiu în compoziție și-n execuție. Ca și în cazul altora, inspirația sa s-a manifestat tumultuos, cucerind mapamondul. Intrând repede în admirația colectivă, iar muzica sa păstrându-și neștirbită prospețimea.
Cum m-am apropiat eu, tânăr masterand în domeniu, de el? Simplu: ascultându-l și uneori interpretându-i muzica. ”Rhapsody in Blue”, de exemplu, este o lucrare excepțională de jazz, prețuită peste tot, cântată pretutindeni. Sau ”Porgy și Bess”, prima operă în care apar pe scenă oameni de culoare. Celebra arie ”Summertime” dovedindu-se indiscutabil o capodoperă. Cu numeroase variante în timp și spațiu. Al Jarreau, cel mai sus menționat, având două. Se mai adaugă potrivit ”Un american la Paris”, într-un amestec fascinant, indestructibil, cu duble rădăcini împletite creativ.
Întorcându-mă însă, necesar, la Jarreau, trebuie să precizez că prima variantă, în la minor, a faimoasei arii e o variantă funk-pop, realizată cu vreo șaisprezece muzicieni alături (basistul Marcus Miller și saxofonistul Michael Brecker, printre ei). Care-au iscat poliritmii și improvizații vocal-instrumentale elaborate. Cealaltă, în do minor, e o variantă clar jazzistică. Cu un un suport instrumental robust pentru dialogul improvizatoric dintre Alita Moses și regretatul solist. Confirmând încă o dată deplin că George o dăinui benefic în mintea și sufletul tuturor fanilor săi de peste tot. Cei optzeci și cinci de ani de la deces stau deja mărturie.
Andrei TASE
