14.3 C
Pitești
duminică, oct. 13, 2024

Teatrul zilelor noastre: Tora și Cora

 Două sexagenare de curând învecinate-ntr-o curte. Dintr-un cartier ferit oarecum de agitația centrului. Oriunde pe glob…

Prima vrea singurătate și liniște. Să uite despărțirea de bărbatu-i Trent. Să poată citi. Cealaltă, mai adecvată locului. Mai înfigăreață. Dornică de vorbă. Căci nu-l are prin preajmă decât pe fiu-său Vigo. La vreo patruzeci. Deloc încântată de aparenta lui lenevie. De nopțile petrecute de el cu ochii-n computer constant… 

Dat fiind că Tora decide a-nălța un zid la propriu, ca să le despartă, se tocmește cu Vigo până la urmă. Să-l facă acesta. Și-l face. Punând la cale cu Tora o farsă pentru Trent. Reîntors la ea după despărțirea de alta. Mai tânără, sigur. Aleasă cândva, la plecarea de-acasă…

Cora și Trent n-au înțeles la-nceput și s-au agitat. Dar s-au lămurit în final. Bătrânu` și tânăru` ajungând să conlucreze-ntr-un business propriu. Iar cele două, să dărâme zidu` și să fie-mpreună pe viitor. Un happy end, evident, cum stă bine unei comedii. Chiar dacă, sau, poate, tocmai d-aia, lucrurile se petrec recent, în pandemie. Iată, bună și ea, pentru inventivi…

 Precum Alexandru Popa, făurarul ei. Psiholog, politolog și jurist pe deasupra. Dramaturg tot mai interesant de câțiva ani încoa`. Lumea iubitoare de teatru își amintește neîndoios de alte două creații de gen ale sale: ”All inclusive”, ”Pe o pânză de păianjen”. Le-am fost spectator, m-au convins, iar acum văzui cu mare plăcere ”Totul se transformă”. Un text bine croit, echilibrat dezvoltat într-un crescendo dus, potrivit, tocmai unde trebuie. O poveste de viață, cu oameni de-acum. Cu bune și rele, inevitabil. Altfel spus, caractere, moravuri, năravuri contemporane. O pagină de actualitate chiar binevenită. O satiră potrivită, viguroasă, reușită. Cu personaje conturate adecvat. Preponderent prin replici pline de umor. Iscând hohote de râs, da` și tâlc adânc de băgat în seamă. Contribuie la asta Vlad Zamfirescu, regizor isteț, apropiat de Popa. Totodată, actor. În echipă împlinită, nicidecum mai nimerită, cu Mircea Rusu, Carmen Tănase, Maia Morgenstern. Entuziaști, dibaci, coezivi. Pe scurt, artiști experimentați. Cu joc atractiv de la cap la coadă. Aplaudați meritat. Căci au arătat cum se face arta asta actualmente. Ca să prindă-ntrutot la public. Peste tot în țară. I-am apreciat și felicitat îndreptățit. Cu Vlad am vorbit ceva mai mult, că ne știm de peste un deceniu. A promis că va reveni cu alte oferte. La rându-le, dovezi certe ale valorii sale-n domeniu, socot. Să mă aflu-n sală îmi doresc nespus…

Adi SIMEANU

Articole asemănătoare

O noapte furtunoasă – Teatrul Davila

Argesul COOLtural

Teatrul zilelor noastre: ”Bătrână, da` bună” oricând!

Teatrul zilelor noastre: Festival ”Ciulei”, ediția a doua

Argesul COOLtural
error: Continutul este protejat!!!