La filarmonica piteșteană, succint. Juan José Navarro Hernández, primu`, la pult. Un spaniol din ținutul Valenciei. Clarinetist, dirijor, profesor în conservator. Umblat pe la diverse orchestre, unele din România. A avut-o ca solistă pe Kim Yoonhee. Tânără sud-coreeană. Fină pe vioară. Brahms, Bizet, în știme. Apoi, Alexandru Ilie, dirijor energic, obișnuit deja cu orchestra loco. În tandem remarcabil cu Horia Sorin Mihail. Născut brașovean, pianist la Radio. Într-o formă de zile mari. Izbutind cu brio concertu` brahmsian în re. O lucrare de top, fascinantă enorm. A bucurat publicu` foarte și-a stârnit îndreptățit aplauze lungi…
Le-au succedat Diana Jipa și Adrian Costin Grigore. Tânăra violonistă ”capitalistă” a stârnit interesu` cu ce-a ales inspirat. Paganini, Saint-Saëns, Ysaÿe. Și cum a cântat cu cetera sa. Iară Costin optând adecvat pentru Ceaikovski. Mai încoa`, către april, Iulian Rusu s-a ocupat nimerit tot de marele rus, alegând binevenit ”Mozartiana”. Clarinetist cândva la filarmonica de la poalele Tâmpei, Iulică e azi cadru didactic. Uneori, urcă și la pupitru, prin țară, afară. A fost lângă el o liceană bucureșteană. Suflătoare-n clarinet de asemeni, promițătoare aș zice. Mozart a ales și ea. La bis, convingător, Béla Kovács. ”Omagiu lui de Falla”, o bijuterie…
Octavian Lup a venit de la Cluj cu violoncelu` și partitura celebră semnată de Schumann. Plin de trăire, delicatețe. Concitadinu-i Cristian Sandu a revenit binevenit pe aci, după ani. Tumultuos peste poate, mișcând instrumentiștii înflăcărat, clar a impresionat și a fost aplaudat realmente-ndelungat…
A lăsat la urmă seara de jazz, datorată noii echipe de gen. Victor Buștean l-a înlocuit pe Florin Pană la clape. Arătându-se apropiat stilistic de Petrică Andrei, par exemple. Improvizează amplu și elegant, casă bună făcând cu Tolea. Și el om de ancie vădit priceput în domeniu. I-au secondat Gabi Barani, la tobe, și Alexandru Iordache, asigurând suportu` ritmic fără probleme. Ar trebui să fie scoși în față mai des. Cu invitați de vârf, jazziști consacrați: Pascu, Andrei, Natsis, Soleanu, Milea, Zan, Dedeian, Barbera, Mirea, Bîzgă, Luculescu, Sinaci. Sau Petrescu, de la Timișoara, care face blues a-ntâia pe clape. Costinel Mirea ar fi cel mai ușor de adus, de ce oare se opune-nverșunat cineva din colectivu` gazdă? Mă întreb nemulțumit, știind și eu ce e cu astă muzică realmente cuceritoare, nepieritoare cât lume o fi pe pământ. Căci o iubesc, prețuiesc apăsat, meritat, ca atâția alții…
Adrian SIMEANU
