La-nceput, italian, apoi de rang planetar. Celebru neîndoios. Scump, nu mai vorbesc. Că renumele costă, nu?. Chiar dacă, potrivit cărții*, ascunde în spate multe și de toate. Controversate enorm. Ilustrative, în fond, pentru diverse apariții și evoluții ale capitalului de pretutindeni…
E vorba, în cele narate, mai încoa` filmate, de imperiul Gucci. Născut la Florența, întins, în decenii, pe glob, nesperat. E povestea familiei care l-a creat. Cu bune și rele. Că viața nu e nicicând numai roz. Are și negru destul. Iar banu` nu se face duium doar în mod luminos. Ci și din manopere nu tocmai conforme cu legea, dacă e să dăm crezare autoarei. Nimeni alta decât Sara Gay Forden. Născută la Frankfurt, trăitoare ici, colo în timp. Familiarizată pe larg cu lumea și industria modei. Da` pricepută, după cât se vede, și la condei, publicând în reviste prestigioase. Iar la tomu-i vast lucrând vreo doi ani. Spre a fi citit mai degrabă ca un roman. Accesibil și atractiv realmente prin conținut. E documentat abundent, chiar dacă se-nfățișează ca o istorie (romanțată?) a unor oameni, fapte, întâmplări (vorba cuiva de altădat`, nici că se poate mai potrivită). Sau, poate, tocmai d-aia? Punând în evidență obiectiv ascensiunea sinusoidală. Mărirea și decăderea. Laturi particulare întunecate. Parvenitism, de exemplu. Opulență nocivă. Invidie și răutate. Crimă până la urmă. Caractere, îndeosebi, cu tarele lor. Analiză psiho-sociologică. Proceduri judiciare. Și câte altele, nu lipsite de semnificații ori interes. Dincolo de fantezie, desigur, cred că nu excesivă…
Așa că afirm: cine vrea să afle că faima are destule în urma-i, ades, atent să citească volumu` de la cap la coadă. Și să se-ntrebe totuși ce ascund etichetele, fie ele de marcă, înainte de a plăti…
Adrian SIMEANU
* Sara Gay Forden, Casa Gucci, Ed. NEMIRA, 2021
