…la Filarmonica Pitești. Acuma, cât mai suntem încă pe acest pământ. Și-i mai trecem pragu`. Neomițând faptu` că plătim impozite zdravene, bilete, abonamente scumpe. Ce ne dau dreptul indiscutabil să propunem, să cerem și să vrem a fi luați în seamă pe măsură. Că doar n-o fi o structură finanțată exclusiv din bani privați. Ci o instituție de interes public menită a sluji cultura cu devotament maxim. Și fără vreo umbră de aroganță nesăbuită din partea cuiva. Care uită că libertatea de expresie și dreptu` la opinie sunt garantate prin lege…
Dar am să închei preambulu` și să trec la nume. Din a căror prestație scenică e de câștigat unanim. Să enumerăm întâi câțiva dirijori, exemplificativ desigur: Christian Badea, Ion Marin, Dumitru Goia, Cristian Mandeal, Gheorghe Costin, Romeo Rîmbu, Radu Popa, Radu Postăvaru, Ștefan Novak, Cristian George Neagu, Alexandru Iosub, Iosif Prunner, Tiberiu Soare, Mihnea Ignat, Vlad Agachi, Bogdan Vodă, Matei Pop, Simona Strungaru, Misha Katz, Walter Hilgers, Noam Zur, Pedro Carneiro, Ryu Seokwon, Pascal Lacombe. Li s-ar alătura cuvenit, ca soliști, Andrei Gavrilovici, André Parfenov, Pedro Carneiro, Alexei Nabioulin, Stefan Tarara, Florin Croitoru, Matei Varga, Andrei Ioniță, Adrian Mantu, Ștefan Cazacu, Alexandru Anastasiu, Eugen Negruță, Marius Boldea, Karina Uță, Valentina Naforniță, Mihai Irimia, Răzvan Săraru, Ion Grigorescu…
În fine, oameni de jazz și blues: Emy Drăgoi, Costel Nițescu, Florin Niculescu, Costinel Mirea (ce-o fi având cu el cineva din orchestră?), Mike Godoroja, Sebi Burneci, Emil Bîzgă, George Natsis, Puiu Pascu, Radu Sinaci, Luiza Zan, Berti Barbera, Nicu Patoi, Decebal Bădilă, Petrică Andrei. Ba chiar Felix Goldbach, manager la ”Davila”, cu-al său clarinet…
Tutoror acestora li se pot alătura, cu siguranță, mulți alții. Sunt bineveniți chiar dacă valoric sunt neîndoios diferiți. Ceilalți, mai des pe aici în ultima vreme, pot să mai aștepte. Că știută-i zicala: oricât de bună friptur-ai mânca tot mereu, mai vrei din când în când și altceva. Și ca să fie clar, sunt în sală nelipsit, dar, poate tocmai d-aia, simt că noutatea e musai necesară și de dorit neclintit…
Adrian SIMEANU
