Tot cu abonamente scumpe, după obicei. Moștenire de la predecesor, ar spune unii. Deși actualu` manager îmi zicea la debutul interimatului său (și azi în vigoare) că va reduce prețu`. Pesemne că a uitat. Ori cine știe ce ordine a mai primit. Chiar dacă număru` solicitanților a scăzut drastic. Din motive subiective, obiective, nici nu mai contează. În loc să se gândească și să ofere facilități ca să mențină alături publicu` fidel atât cât mai e. Cu efort financiar inevitabil, eu am cumpărat și-acum abonament. Ca să-mi păstrez locu` și să susțin totuși instituția. Da` când tu primești subvenție ministerială zdravănă și vrei să cumperi scenă mobilă, pentru exterior, în loc să iei pian nou ori să capitonezi, antifonezi ușile sălii de concerte și să îmbunătățești programele cu cât mai mulți invitați de top, asta n-am cum să apreciez. Chiar nu se are în vedere situația socio-sanitară mondială? Efectele pandemiei? Împuținarea numerică naturală a melomanilor locali? Lipsa de interes și inapetența pentru cultura muzicală clasică a tineretului actual? Ce urmăresc, în fond, factorii decizionali în materie? Tot chermezele pe dale să primeze nefericit? Trist neîndoielnic, dar adevărat. Că simfoniile nu sunt de scos în stradă. Și nici să menții orchestră simfonică pentru cântări cu Nico, Seling, Ușurelu, repetitiv în stagiune. Ori să pretinzi că oferi jazz, deși e café-concert. Când există lucrări de Bruckner, Wagner, Richard Strauss, Mahler, de pildă, pe care-am dori să le ascultăm în viața terestră, nu de sus, din Ceruri. Ca să nu mai zic de mulți soliști, dirijori neinvitați defel. Sau rarissim chemați. Alții, în schimb, mai mereu. Ca să nu mai spun că recitalurile lipsesc nefiresc, nepermis. Ori alte trupe de gen de prin țară. Așa că de ce tarife scumpe peste măsură? Că doar suntem la Pitești, nu la Ateneu, în Bucale…
Mai cu seamă că s-ar putea să pierdem iară din banii dați pentru ele. Ca anu` trecut. Iară oferta se menține, ca precedentele, sinusoidală valoric La limită cantitativ. Reluată abia joia trecută cu-n ”concert de an nou”. Poate pe stil vechi, că altminteri titlul ăsta este nefiresc…
Închei totuși cu speranța c-ăle rele s-or mai se spăla, iară alea bune s-or aduna și ne-om bucura. Dacă pandemia de noi s-o-ndura. Nu le mai da, Doamne, te rog, satisfacție criminalilor din Est. Ci muzica faină să fie dar de la tine suprem: minunat, așteptat, respectat…
Adrian SIMEANU
