Pe nerăsuflate citii cărticica*. Căci eroul ei fost-a și rămâne un mentor al meu. Într-ale jazzului molipsitor. ”Sweet” Florian Lungu. Care, ferice, mi-e dascăl și azi prețios. Precum și prieten. Scriind despre el ori de câte ori apare-un prilej. Ducându-mă la atâtea concerte de el prezentate mereu avizat. Ori stând cu urechea în difuzor la spusele sale documentate și instructive neîndoielnic…
Doru Emil Ionescu, împătimit deopotrivă de ritm și tv, s-a gândit să stea de vorbă pe larg cu Florian, la un moment dat. Ce au discutat fiind adunat într-un op binevenit. Din filele căruia aflăm despre viața și munca acestuia. Ca promotor al genului, dedicat, îndelungat. Despre soliști și orchestre, evenimente în ani petrecute. Comentate întotdeauna la fix, atractiv. Moșu i-a cunoscut pe atâția, multe-a văzut, auzit, reținut. Slujind microfonu` deplin informat și nestrămutat. Lăsând în urmă, când printre noi n-o mai fi, istorie cert. Fincă și arta sunetelor rânduite în vremi dă seamă cumva despre lume și mersu-i în timp. D-aia volumașul ăsta merită citit. Stârnește și întărește iubirea de jazz. Povestește și instruiește plăcut, simplu, convingător. Doru întreabă cu rost, cronologic, fluent. Lungu răspunde atent, colocvial, la obiect. Dând la iveală mărturisiri numeroase, frumoase, hazoase. Umoru`, defel nelipsind Moșului neobosit. Și de jazz nedespărțit. Căci, vorba lui adevărată, viața-i scurtă, jazzu`, lung…
Adrian SIMEANU
*MOȘU Florian Lungu în dialog cu Doru Ionescu, Ed. Casa de pariuri literare, 2016
