În fapt petrecută. Într-o-ntâlnire. De mare clasă. De rasă. Cu trăire fățișă. Profundă. Spirituală la maximum. Nevisată. Nesperată. Chiar neașteptată. Învăluitoare. Copleșitoare. Răscolitoare. Aleasă. Frumoasă. Duioasă. Mustind de lirism. De tâlcuri. De nuanțe. De adevăr. De eleganță. Și de substanță. De dragoste. Pentru inimi. Și minte. Literatură. Slove. Și nume de soi, creatoare. Ce limba română înnobilat-au în timp. Inepuizabil. Inubliabil. Pătrunzător. Fermecător. Nemuritor. Astfel încât Bebe, Iulia și Gabi să ne arate asta de ziua ei. Total nimerit. Clar binevenit. Cu serenitate. Și însemnătate. În eternitate. Fără doar și poate…
Căci artizanii cei inspirați au recitat adecvat. Conectați ideal între ei. Cu vorbe, cu gânduri și gesturi. Multe evocând, amintiri iscând. Pe unii adânc transpunând. Cu mare folos. Și neîndoios. Relevând, revelând înc-o dat` poezia și actoria de soi. Cotimanis, Dumitru și Gheorghe demonstrând, cu har, că așa ceva e necesar, categoric, în viață. Motiv să sugerez ferm instituțiilor de cultură piteștene să ne prilejuiască, din când în când, asemenea rendez-vous-uri de ținută și de suflet. De intelect autentic. Și să mă-ntreb iar intrigat de ce impunătorul actor Cotimanis nu fu pe placu` șefilor județeni la ”Davila”. Oare Biblioteca ”Dinicu Golescu”, Centrul Cultural Județean Argeș, Filarmonica Pitești, teatrul amintit oleacă mai sus pune-vor și ele pe afiș programul acesta? Oare Centrul Cultural Pitești va relua și permanetiza manifestarea? Ca să uit mai ușor un ”colocviu” neinspirat, da`remunerat, cu iz de ”aur” vădit, ce nu tuturor a priit. Dă, Doamne, mă rog în final, să fie așa. Oi avea și eu prilej a comenta convins ceva de toată isprava…
Adrian SIMEANU
