Adăugire celebră la un nume actoricesc de anvergură în teatrul și filmul autohton din veacu` trecut. Una nici că se poate mai norocoasă pentru Grigore Vasiliu. Făltișenean cu mare talent, menit a sluji scena cu toată ființa-i. Iubit de oricine-l vedea jucând, pe viu sau pe ecran. Comediant autentic, comparat adesea cu Chaplin ori de Funčs. Care stârnea râsul pe dată, da` nicidecum la voia-ntâmplării. Descrețind frunți și viață nemuritoare dând unor personaje de top din dramaturgie, cinematografie. Plasându-le de-a pururi în panteonu` culturii naționale, să nu le uităm…
Gaby Michailescu, un impresar cu faimă în interbelic și după, lucrat-a mult cu Birlic. Dăruindu-i până la urmă, pe merit, o carte*. Un miniroman, aș zice. Cu poze și amintiri care mai de care. Istorie de netăgăduit într-un secol deloc liniștit. Scrisă c-un soi de condei nicicum de farmec lipsit. Chiar poetic aș zice, deși textul e-n proză. Căci e plin de culoare, specificitate, original. Evident, de informație inedită, felurită, binevenită. Nu doar protagonistu` găsindu-și locu-n filele cărții. Ci și alții, artiști cei mai mulți. Michailescu zugrăvind inedit, iscusit o lume. Cu-a` sale gusturi și aplecări la distracție firești, comicu` nelipsind dintre ele defel. Așa că aflăm util detalii picante, șarmante despre artiști. Întâmplări nu numa` ilare, ci și dintre celea mai triste, mai dureroase. Precum trecerea chinuitoare, istovitoare pe la Canal, ca represalii specific proletare. Îndreptățind ideea clară că și povestea impresarului olteano-bucureștean are partea ei de contribuție utilă la memoria națională. Pe lângă faptu` meritoriu că se înscrie vizibil în perimetrul literaturii. Gaby arătându-se, neașteptat, un cronicar pitoresc al epocii. Satirizează îndrăzneț, da` cu rost vădit. Descriptiv iscusit, portretist izbutit dă nimerit importanță graiului popular și m-a dus cu gându` la Creangă, intens. Altfel spus, rezumativ, e plin de umor, de lirism, de talent. Reală plăcere, maxim interes stârnind cu opu` său. Păcat că lasă de dorit corectura, sâcâitor. Afectând volumul, altfel remarcabil, dedicat din inimă acestei entități dâmbovițene a commediei dell`arte. După cum îl caracterizează, deloc exagerat, Michailescu pe Vasiliu-Birlic. Actor născut, nu făcut, categoric. Românii pierzându-l acu` jumate de veac, din nefericire. Căci se poate trece și de la râs la plâns, nu doar invers. Chestie de soartă, firește…
Adrian SIMEANU
*Gaby Michailescu, Birlic, Ed. EIKON, 2015
