… e doar calea de a-l da în vileag pe cel actual. Ce ne pândește din umbră. Profesoru` Langdon ghidându-se după celebre indicii fiorentine multiseculare ca să descopere și să dezvăluie ce-a făcut un genetician genial. Care spune că lumea n-o mai duce mult. Din cauza suprapopulării și-a consumului nechibzuit de resurse. Mesaju` nu-i deloc stupid, așa că specialistul american în simboluri și istoria artei trece, în scurt interval, prin momente pline de suspans și adrenalină, până clarifică lucrurile. Și le clarifică printr-un final demn de luat aminte…
Ce în aste rânduri eu doar rezumai este un semnal. Ca să citiți cartea* imediat și să deslușiți ce e printre rânduri. Dincolo de aventură, acțiune, imaginație. Pe care Daniel Gerhard Brown, faimos autor de rang planetar, le folosește îmbelșugat, inspirat. Combinându-le echilibrat, remarcabil. Nu doar fiindcă etalează știință și vastă cultură-n domeniu. Ci și pentru că se arată neîndoios un condei iscusit. În fantezie nețărmurit, însă nu nechibzuit. Dovadă nu doar opurile, ci și filmele aferente, cu tot mai mare succes în decursul anilor. Brown este cert un vizionar. Care răscolește minți și dă de gândit. Chiar dacă, din când în când, poate-a fost afurisit într-un mod neîndreptățit. Căci se coboară-n trecut, da` cu rost evident în prezent. Scrutând viitoru`. Transmițând mesaje. Uzând de mister ca să reveleze. Sau de aventură ca să puie-n discuție tabuuri. Cele nouă cercuri dantești ale infernului, de astă dată. Mult mai aproape decât s-ar crede. Precum pe copertă sintetic stă scris. Și, fiind în pandemie, zic, în încheiere: tot de un virus e vorba-n romanul împricinat. Omul a anticipat și d-aia am consemnat. Realmente meritat. Așa că puneți mâna și ochii pe el iute, neapărat…
Adrian SIMEANU
*Dan Brown, Inferno, Ed. RAO, 2013
