Riley Ben King, ”regele” bluesului, necontestat. Născut în Mississippi, fu predestinat să cânte muzica neamului său de pe plantații. S-o dăruiască planetei în chip nimerit și toți după ea necontenit să tânjească. Că genu` și derivatele lui fac de un veac și ceva deliciul a miliarde de inși. Dornici fundamental de melodie și dans. De energie în armonie, lirism, de asemeni…
B. B. King ”doinit-a” bluesu` străbun decenii întregi, cu impact. Îl zicea curat, nesofisticat. Fluent, viu, ritmat, cald și-mprospătat. A fost și gurist, da` și ghitarist. I-a influențat și i-a învățat pe atâți fertil. I-a avut alături, pe scene, ades. Cel mai important e că ne-a făcut să simțim din plin câtă tinerețe fără bătrânețe e, pururi, în ritm. Ce de frumusețe și naturalețe e-n improvizații, inevitabile, inegalabile-n blues. Pe care nonagenaru` faimos, pierit în Nevada acu` șase ani, cu sârg l-a slujit și l-a propășit. Cu real talent și cert randament. El nu mai este astăzi în viață, ci doar o legendă nemuritoare. De benzile, nenumărate, întreținută peren. Veșnic omagiat adecvat, lumea dându-i totdeauna, de pe pământ, semnu` meritat că nu l-a uitat. Altfel spus, figurat, regele King nu va muri niciodat`…
Adrian SIMEANU