Zic aşa ca să se ştie: dacă-i Bleonţ, e comedie. Iar dacă e şi Călin, comicul este sublim. Şi lumea râde din plin. I-ai vedea lună de lună, de s-ar putea, împreună. Că fac un tandem teatral nici pe departe banal…
Prilejul? Un text la zi franţuzesc scris cu umor nebunesc. Jucat nemaipomenit şi-ntrutotu’ potrivit. “Le prènom”, în limba lui. “Prenumele”, într-a noastră. Alexandre de La Patellière și Matthieu Delaport, autori inspiraţi, pentru asta înzestraţi. Oameni în domeniu, cu un bob de geniu. Căci replici isteţ croiră, farsă modernă scorniră. Caractere zugrăviră şi cusururi veştejiră. Spectacolu’ fu haios, năbădăios, delicios. Mihai şi Claudiu jucând radios. Ceea ce franţujii creară deştept pentru actori d-ăia cu temperament. Asemeni lor, evident…
Lângă cei doi de la noi, Doni Leonid, Adina Chivulescu, Mirela Oprişor. Într-un cvintet animat, cu rezultat adecvat. Un regizor inspirat, în lumea tv rodat, cu ei vrednic a lucrat. Răzvan Săvescu îl cheamă, reuşind, de bună seamă, pe scena dâmboviţeană teatru de apreciat. Drept e c-avu material de un fel cam genial. Colectivul, ideal. Astfel că umor iscă din cela fără egal. Neoprit şi neclintit de la-nceput la sfârşit. Pentru minte clar menit. Însoţit de bucurie, culoare şi veselie, că d-aia e comedie. La superlativ, în speţă. Straşnică, durabilă, mereu adorabilă…
Adrian SIMEANU
