Ni-l înfățișează Boia în cărțile lui. Adevăr adevărat, rostuit la fix și documentat. Deplin ordonat, clar interpretat. Nesofisticat, cert echilibrat. Specialistu` dâmbovițean, nici pe departe fiind un istoric tern, didactic, banal. Ci un reflexiv de nivel în domeniu. Pentru că povestește și limpezește trecutul (cât este posibil, desigur). Nu-l denaturează, nici nu fabulează, doar îl comentează. Și-l înfățișează fără prejudecăți, interese, oportunități. Mai cu seamă când e vorba de comunismul autohton. Ce ne-a mâncat zilele atâta amar. Și continuă, întrucât comuniștii nu se lasă nici azi. Dăinuind bine mersi sub înveliș capitalist. Aducător de bani și putere din plin…
Nicăieri (vorbim de continent) odiosu` regim n-a fost atât de ”special”. ”Neașteptat” și c-o evoluție contorsionată. ”Divergentă”, zice Lucian, pe bună dreptate. ”Virulent antinațional” la început, apoi ”ultranaționalist”. Cât p-aci să devină dinastic. Paradoxal, aș adăuga, prin ce s-a-ntâmplat în acel decembrie însângerat și după. Motive strașnice pentru specialiști să stea prin arhive și să-l cerceteze. Să analizeze și să redacteze lucrări fel și chip despre fenomen. Ce ne-a apăsat adesea și pe abdomen, și pe suflet, nespus. Chinuind, rănind, ucigând. Torturând, tulburând cu duiumu` și nemeritat…
Proful autor e povestitor cu mare talent. Scrierea sa are nu doar echilibru, acuratețe, suplețe. Ci și consistență, rigoare, fluență. Eleganță, rafinament, obiectivitate, vădit. Nu plictisește, nu obosește. Doar clarifică și luminează rapid asupra unei ”iepoci” nefaste neîndoios. „De aur”, deloc. Acel comunism carpato-danubiano-pontic imens neferice. Mai sovietic decât al sovietelor posibil foarte…
Eu cetit-am opul * de mai multe ori. Cu mare plăcere și utilitate netăgăduită. Boia are pană sigură, vioaie, măiastră, ca un literat. Este vajnic cronicar, categoric, cu pasiune, știință de carte. Constantă voință, reală putință de-a înfățișa istoria țării precum se prezintă. Fără deformări ori prejudecăți. Afilieri ideologice sau subordonări de castă. Ducându-mă cu gându` la Vlad Georgescu, ș-amu` regretat. Istoric și el constant admirat. Cândva o voce de top pe la ”Europa liberă”. O afirm justificat, căci ambilor le-am deslușit ideile ani îndelungați. Și de-aici încolo, atent tot la fel. Cu maxim câștig și mulțumire îndatorată nedezmințit…
Adrian SIMEANU
*Lucian Boia, Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe), Ed. HUMANITAS, 2016
