Am văzut la televizor, în urmă cu puțină vreme- că a apărut un nou scandal referitor la predispoziția poporului nostru de a mitui. Pentru că discuția despre tributul plătit de români altor popoare și despre rămânerile în mentalitatea colectivă aparține specialiștilor, am să mă opresc la: dăm bani ca să obținem permise de conducere. Cu siguranță că asta nu este cea mai etică aplecare și cu siguranță putem fi descriși drept comozi și îndoielnici, dar ce mă stârnește cel mai tare este întrebarea: De ce recurgem la asta!?
Prin țară circulă remarca răutăcioasă la adresa șoferilor nepricepuți „a luat permisul la Pitești”. Așa că mai apare încă un „de ce?”. Din propria experiență și din experiențele apropiaților constat că suntem împinși de către polițiștii examinatori să recurgem la „mânării”. Prima dată când am avut examenul auto eram considerată ca și picată înainte să apuc să conduc, din câteva motive absurde: eram ultima pe listă- polițistul deja se plictisise; eram fată- iar el trecuse printr-un divorț și a decis că toate femeile merită taxate (cu siguranță fosta lui soție nu a apelat la divorț din cauza unui prea bun mers al căsniciei…) și mașina pe care o conduceam era parcată mult prea departe de domnul polițist.. așa că așteptat cea mai mică eroare și a acționat. O altă tactică de respingere este să descoperim pe fișa de examinare greșeli ale manevrelor care nu ne-au fost solicitate. Și am putea apela la contestație, dar e pierdere de vreme, pentru că martorul este de acord cu tot ce spune polițistul (cred că motivul este evident) și camera filmează doar bordul mașinii. Așa apare frustrarea și recurgem la o cunoștință a unei cunoștințe ce poate pune o vorbă bună și câteva sute de euro la examinatori. Dar chiar se poate asta? Se pare că da și, mai mult de atât, a devenit un scop.
Când observ că se întâmplă asta, că polițiștii uită că sunt în slujba cetățenilor îmi amintesc de colegii mei din liceu care voiau să fie polițiști. Atunci când erau întrebați de ce au ales asta, răspunsul lor suna cam așa: după ce termini ai un job asigurat, este bine plătit și ieși la pensie devreme. Altfel spus, nu era vorba de o pornire lăuntrică, ci de imaginea omului realizat pe care- se pare, din păcate- că o transmitem din generație în generație. La întrebarea „de ce recurgem la a da bani ca să obținem permise de conducere?” aș răspunde- cu dezamăgire- că există lege și ceea ce se face în fapt.
Ana-Maria Puiu
