S-a reintrat în sală, da` cu precauții. Și cu speranța că n-o izbi boala taman înăuntru. Altfel spus, că n-o purta suferință cu el chiar sunetu` muzicii, nefericit…
Ce-am ascultat? Și pe cine? Păi, mai întâi, pe Maria Miron. Plăcută mezzosoprană pe la opera ieșeană. Figurat-au pe afiș creații vocale și instrumentale semnate, faimos, de Lara, Mascagni, Smetana, De Falla și alții asemeni. A condus Tiberiu Oprea. Apoi, două serenade pentru corzi și suflători, în premieră la noi. Dvorak, autor, Holiartoc, dirijor. Tot la teatru liric angajat, neîndoios fructuos. Încumetându-se însă ades și la simfonic ales, fără vreo problemă. În fine, Vivaldi. ”Anotimpurile ” sale inegalabile. Avându-l ca solist pe Constantin Mirea, bucureșteanu`. Promițător viorist în orchestra locală, de la care mult așteptăm. Mai cu seamă improvizații de jazz, meșter la ele știindu-l vădit. La pult, același Dragoș Oprea…
Iară joi, la-nceput de Brumărel, teme celebre din filme. Adaptate pentru suflători de un șef de fanfară. Petrea Gogu, pe nume. Acu`, la noua orchestră de la Brăila. Urmate imediat de o seară de jazz. Cu trioul Petrică Andrei. Pianist acesta, născut și crescut aci, la Pitești. Cunoscut nu numa-n țară, ci și pe afară din plin. Îi vor succede îmbietor Analia Selis, Marin Cazacu și trupa-i de cello, ce adună oriunde ovații, oricând. Vorbesc de ”Violoncellissimo”, sigur, oaspete binevenit, nimerit și anu` trecut. Așa că oricine-ar avea ceva de văzut, auzit, potrivit. Doar să-și ia inima-n dinți și la filarmonică să vie. Cu Dumnezeu, înainte!
Adrian SIMEANU
