Adică o poveste scrisă azi, cu d-ale antichității. Claudius, Messalina, Agrippina, Nero. Vespasian și Vitelius. Conducători și… gladiatori. Femei, curvie, dezmăț. Lupte în arenă și sete de sânge. Cămătărie, hoție, corupție zdravăn. Politică, intrigi. Venalitate și răutate. Construcții monumentale, incendii sau inundații. Bogăție și sărăcie. Sclavi și răzmerițe. Aristocrație și tiranie. Spiritualitate și decadență din plin…
Astea și-ncă altele combinate acum, în al treilea mileniu de un neamț inventiv. Cu fantezie bogată. Cunoscător în istoria artelor. Jurnalist, mai întâi. Apoi, novelist european de succes. Care, în cazu` de față, ne poartă prin Roma de odinioară. Recreând întâmplări, personaje de-atunci. Caius Vitelius, mândru gladiator, personaj central. Existența lui și destinu-i dur. Împliniri, neîmpliniri. Măreția și nefericirea. Iubirea și moartea. Pe scurt, o epocă…
Vendenberg ales-a din istorie după cum a putut. Din surse câte-or mai fi. A gândit, a chibzuit, pân la urm-a izbutit. Și romanul* a ieșit în chip, zic eu, nimerit. Aventuri d-ale timpului. Atmosferă convingătoare. Îndeosebi prin detalii. O frescă a lumii aceleia. Cu soarta unui om mai aparte în mijlocul ei. Ce poate cumva ține loc de manual. Trecut povestit în mod iscusit, atrăgând sporit. Philipp are condei, știință, documentare utilă. Marfă, să spunem, bogată, benefic utilizată. Dovadă, narațiunile pe foi așternute îmbelșugat. Opurile sale, de apreciat. Cu bun rezultat la vânzare, cert…
Păcat că ediția-n limba română conține, urât, greșeli de tipar numeroase. Lipsind corectura vizibil. Impardonabil, supărător. Dar, cine vrea s-o citească totuși, o face oricum. Fiindcă Roma atrage etern. Și pe bună dreptate…
Adrian SIMEANU
*Philipp Vandenberg, Gladiatorul, Ed. ALFFA, 2006
