Personaj autohton postdecembrist. Reprezentativ cum nu se poate mai clar pentru democrația noastră originală. Patron al unei bombe de provincie. În obscuritatea căreia se petrec multe și se pune țara la cale în chip interlop. Parvenide, Găinărescu, Grozavu, Fluierașu, Ayatolahul, tovarăși de drum actual, pe același calapod. Dedați corupției, ticăloșiei, parvenitismului. Grobieni, lipsiți de morală, educație, cultură, civilizație elementară. Ahtiați fără istov după bani și mărire, curve, băutură. Călcând peste cadavre pentru așa ceva. Odios, mizerabil, iritabil justificat…
Muierile lor, la fel. Niște țoape vădit. Amantele, să nu mai vorbim. Troglodite și nesimțite ca multe dintre cele de azi. Cu toții, sila, revolta și lehamitea stârnind. Mie și altora nedezlipiți nocturn de fila de carte. Iar ziua, de munca onestă nefericită fățiș…
”Uniți în cuget și-n muget”, fac parte nu doar din realitate. Ci și dintr-un roman satiric pregnant. Ieșit de sub pana ageră a unui oltean slătinean. Profu` publicist Constantin Sandu Voinescu. Om cu carte și cărți demne întrutotu` de citit. Surprinzând detalii, relevând esențe. Creionând minuțios, zugrăvind la fix epoca și exponatele ei umane. Dominante revoltător și condamnabil deplin. Pentru ceea ce fac sfidător și dăunător uriaș. Inspirat bogat, Sandu le pune-n lumină convingător. Cu abundent, elocvent, consecvent umor. Fără banalitate, plin de subtilitate. Cu tâlc, echilibru și dramatism pân` la urmă. Dând cărții* valoare, vigoare, prestanță. Culoare, savoare și relevanță. Atracție maximă și persistență. Am mai spus-o deunăzi și-ndreptățit o repet: redactoru` șef de la ”Oltart” are talent prozatoric nețărmurit și de nivel remarcabil. Veți gândi ca mine dacă veți citi volumele sale. Avem de-nvățat dintr-însele cert și de reflectat la aceste vremi tot mai pustiitoare. Ce ni-s date-a le trăi, nemeritat, apăsător, nevinovat, chinuitor…
Adrian SIMEANU
* C. Voinescu, Bomba lui Țeparu, Ed. Casa Ciurea, 2006
