Adică Alexandru Anastasiu. Cosmin Dumitriu. Sara Merișcă. Tudor George Ciobanu. Patricia Niculae. Un cvintet de percuție megapromițător. Pe Alex îl știu de atâția ani. E solist vibrafonist la Radio și-n sală fost-am la concertele sale ades. Compune interesant, interpretează elegant. Cu precizie, nuanțe, virtuozitate vădită. Transmițând din ele și colegilor menționați. Afirm treaba asta fiindcă aceştia demni s-au dovedit a cânta cu el. Mânuind cu sârg marimbă, cajon, baterie, bongos-uri ș-altele mărunte. La nivel înalt evident. Atenți, fluenți, degajați, experimentați. Improvizând pe larg și la fix. În deplin acord cu proful Anastasiu. Care s-a bucurat de la ei de efort susţinut. De știință, dăruire, putință. Dorință și entuziasm dătătoare de ritm și vibrație țais. De melodie și armonie. De coeziune și randament excelent. Uniți într-o structură sonoră de monolit. Cu muzicalitate indiscutabilă. Originalitate pronunțată. Maturitate asumată, în ciuda juneții. Spre satisfacția unanimă a fanilor veniți inspirat să-i vadă la treabă. La final, parcă nedorind să plece acas`…
S-a cântat cu poftă și clasic, și jazz. Cu vioiciune și iscusință. Punându-se-n evidență frumseți timbrale specifice. Uneori clocotitoare, alteori mângâietoare. Blânde sau dezlănțuite. Chibzuit înlănțuite, impecabil împletite. De baghete instruite și de mâini însuflețite intens. Semn indubitabil că mai există oameni apți să ducă arta, cultura, spiritualitatea autohtonă pe culmi. Cer, ca atare, filarmonicii noastre piteștene să-i readucă degrabă p-aci. Căci, sunt convins, au multe și faine, din scule, de scos, în chip radios…
Adrian SIMEANU
