O făptură măruntă, da` puternică și luptătoare. Cu-ale vieții valuri, multe înfiorătoare. Că nu e ușor s-ajungi în Siberia. Chiar din copilărie. Să trăiești în pădure. Sau într-un orfelinat. Printre nămeți și fiare cu patru ori două picioare. Precum s-au dovedit bolșevicii ruși. Care-au torturat, ucis, deportat nevinovați milioane. Basarabeni, în cazu` de față. Margareta Spânu-Cemârtan, una dintre ei, neferice…
Însoțindu-se până la urmă, definitiv, cu Dumnezeu, românca izbutit-a să treacă prin toate-ale sorții. A-ndurat sărăcie, batjocură, primejdie, chinuri, dar a rezistat. Ajungând azi a le face publice-n câteva cărți* de amintiri binevenite. Că-s mărturii zguduitoare despre comunismu` nenorocit. Pagini de istorie neagră, de luat în seamă neapărat. Momente, fapte, întâmplări cutremurătoare. Și revoltătoare nu mai puțin. Ce-arată nici că se poate mai convingător tragismul unei epoci. Precum și tenebrele omului ghidat de instincte primare și răutate…
Căci ticăloșia și sălbăticia nu exprimă defel căldură sufletească. Înțelegere și bunătate interumană. Ci numai cruzime, comportament animalic. Așa ceva manifestând alde Lenin și Stalin, cu-a` lor unelte de pretutindeni, timp îndelungat…
Doamna Spânu-Cemârtan dă la iveală, în chip explicit, o față a lumii în veacu` trecut. Pe înțeles și cu rost. Lucrurile peste Prut, limpezi și în matcă nefiind nici azi. Al ei condei nu e lipsit de talent, chiar dacă n-are pretenții mărturisite de scriitor. Mie mi se-nfățișă ca un narator convingător, totuși, plăcut descriptiv. Stăruitor neabătut în unire. Un real și devotat patriot. Sperând încă viu într-o Românie mare reîntregită-ntre hotare. Și-n conștiințe, cu precădere. Închei, prin urmare, firesc îndemnând: citiți povestea asta basarabeană, cu suflet și atenție. Emoționează și dă de gândit. E de luat aminte și cu-nvățăminte, pentru ăi cu minte de adevărat, nu un surogat…
Adrian SIMEANU
*Margareta Spânu-Cemârtan, Amintiri din Siberia, 2014, Romanul vieții mele, 2015, Lupii, 2016, Chișinău
