Croite tabletistic de Adrian Cioroianu. Succint, ca pe micul ecran. Binevenit adunate și-n pagini de carte*. Subintitulate ”Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”. Fincă aduc sub ochi oameni, fapte, întâmplări din trecut. Trăit de străbuni, bunici și părinți. De mulți dintre noi. Ca să afle oricine, oriunde, oricând cum a fost…
Tizu` meu e dascăl universitar. Politician, la un moment dat. Publicist și teleast. Lucrează-n domeniu de atâția ani și-a pune pe foaie din cele știute este, cert, benefic. Mai ales c-o face concis, nepretențios. Neacademic, mai precis, opu-i nefiind un tratat. Ci utilă strânsură (nepeiorativ!) de narațiuni. Nespectaculoase, da` nici plicticoase. Scurte și lămuritoare, C-o morală toate. Aidoma unor fabule-n proză gândite. Ca niște-nvățături util oferite. Minții și inimii dornice de adevăr, de-or mai exista dup-atâta minciună și-ntunecime distrugătoare…
În mare măsură, cred c-a reușit. Eu unul, atras până la sfârșit. Și convins a-i semnala truda la condei. Ce vădește și-un pic de literatură. Pentru culoare și înțelegere clară, neobositoare. Păcat doar că acuratețea textelor și corectura lasă de dorit. O spun ca jurnalist. Însă ca român zic să le citiți, vă mai împliniți în cunoaștere. Cioroianu, cronicar laborios, confirmând de la un capăt la altul al volumului aci recenzat, că Istoria plină-i mereu de varii povești. Cel puțin pe plai mioritic. Deloc puțin lucru, socot…
Adrian SIMEANU
*Adrian Cioroianu, Cea mai frumoasă poveste, Ed. Curtea Veche, 2013
