Aflată pe scene constant, de peste-o sută treizeci de ani. La fel de bine cotată dramatic și azi. Fincă părintele-i George Bernard Shaw a făcut din ea un personaj nemuritor. Într-o ”comedie neplăcută” cică. Ageră satiră a moravurilor de altădată de prin Irlanda. Mai corect spus, de pretutindeni. Căci matroane de bordel sunt și-or fi-n veci pe mapamond…
Numai că nu toate intră-n conflict cu descendenți nemulțumiți de ”profesiune”. Precum tânăra Vivie, fata celebrei doamne, doritoare de altceva-n viață. Altfel zis, neagreând prostituția. Chiar dac-ar aduce bunăstare în viață. Sau căsătoriile din interes, oricât de rentabile s-ar arăta. Chestie de principii, la urma urmei, de apreciat…
Ei bine, pe această temă-i brodat celebrul scenariu. Neîndoielnic peren. Semnificativ, moralizator și plin de umor. La București îl puseră-n scenă, în varianta la zi, Claudiu Istodor, Maia Morgenstern, Tudor Aaron Istodor, Cristina Mihăilescu, Ion Lupu, Avram Birău. Claudiu fiind și regizor. Echipă sudată, rodată, experimentată. Având-o pe Maia supercatalizator de nădejde. Prin puterea ei de joc. Prin energia și știința nuanțelor folosite bogat, adecvat. Ca să dea replicilor exact ce le trebuie spre a convinge din plin. Și personajului, individualitatea dorită de autor. Este clar că șefa de la Evreiesc face și de astă dată un rol memorabil. Ajungând curând să domine îndreptățit topul divelor noastre-n domeniu. Are expresivitate enormă, mobilitate de invidiat, savoare corespunzătoare. Iscă gaguri fel de fel, da` nu la voia-ntâmplării. Împletește iscusit comedia cu drama. Obligându-i, în speță, și pe colegi să evolueze corelativ, la fix, atractiv. Ca lucrul să iasă fain și publicu` să dăruiască aplauz îmbelșugat. Realmente meritat. Fui în sală, norocos, și jur c-așa s-a-ntâmplat…
Adrian SIMEANU
