Muzica zilelor noastre: Viniciu

0
167

Aproape sexagenar, cadru universitar. Având studenți care-i calcă pe urme vârtos. Pianist de certă clasă în acest moment. Vulcanic, năvalnic, precis, virtuoz. Cu tușeu viguros, însă nu lipsit de nuanțe când e necesar. Riguros, impetuos, delicat, melodios. Onorând componiștii și școala autohtonă de instrument. Pregătind cu folos discipoli promițători, în Conservator. Concertând activ și cu impact neîndoielnic la public. Toamnă, iarnă, primăvară, și în țară, și afară…

Îl știu de ani buni, l-am urmărit adesea pe viu și cred că-i demn de orchestrele mari. Puternice și bine puse la punct prin componență și repetiții suficiente. Cu dirijori experimentați, precum Carneiro, Bălan, Mandeal, Andreescu sau Popa, să zicem. Pe de altă parte, și-n recitaluri face furori, urale stârnind meritat. Numai interpretarea ce i-o dă marelui nostru Lipatti e un exemplu suficient. Aș vrea să-l văd – și i-am propus insistent – în apariții comune cu ai săi ciraci, ăi mai răsăriți. Cu Boldea, Badea și Uță, de pildă. Ar fi, garantez, triumf antologic. Ori în duet, pe claviatură, cu Licareț, Varga, Parfenov. Cu violoniști, celliști remarcabili, la fel. Are forță, dăruire, vocație și pregătire din plin. Atracție, să nu mai vorbim. Una peste alta, este neîndoios valoros. Recomand, ca atare, filarmonicii de la Pitești, îndeosebi, a-l ”exploata” fructuos. Nu în orice condiții, desigur. Ca să aibă, firește, câștig pe măsură. Viniciu Moroianu nu va dezamăgi…

Adrian SIMEANU