După trei ani, Jovem Orquestra Portuguesa, iar la Ateneu. Tot în strașnicu` festival ”Vară magică”. La ediția a opta ajuns, prin strădania tenacelui Dorin Ioniță. Care-i aduse înc-o dat`, inspirat, pe tinerii lusitani să ne arate certe talente peninsulare. Ei făcând-o cu vârf și-ndesat. Fincă-s aleși pe sprânceană-n ăst ansamblu neîndoios de prestigiu. Înființat doar de nouă ani, dacă nu mă-nșel. Actualmente, peregrinând cu-a` sale cântări pretutindeni. Invitat să concerteze pentru nivelu` ridicat neîncetat. Pentru forța, precizia și expresivitatea manifestate nezdruncinat. Pentru pasiunea și dăruirea etalate pe scenă din plin. Am fost în sală și-am jubilat permanent. Atât la Enescu, cât și la Beethoven. Cei doi figurând nimerit în program. Urmați, la bis, de un coral interesant. Interpretat a capella de instrumentiștii transformați în coriști impecabili. Fără dirijor, aflat la surpriza asta, în public…
Care dirijor nu fuse altu` decât Pedro Carneiro. De data trecută știut. Prețuit acu` și mai și. Muzician înzestrat, priceput atât la percuție căt și la pupitru nespus. Doldora de energie și atracție. Captând vădit și orchestranții, și spectatorii. Numeroși în ăst nobil templu al Capitalei autohtone, tocmai `pentru că i s-a dus vestea despre ce e în stare cu junii colegi împreună…
Mai cu seamă că veniră și c-un pianist conațional redutabil. Antonio Rosado. Un cincantenar dedat cu succes la ”Imperialul” Marelui Surd. Pe de rost interpretându-l atent, fluent și nuanțat adecvat. Și oferind ca supliment niște Debussy minunat. Orice ansamblu simfonic român ar fi zdravăn câștigat dacă l-ar avea solist, declar apăsat și deloc exagerat…
Închei, declarând convins: a meritat să revăd, reaud, aplaud îmbelșugat Orchestra Națională de Tineret a Portugaliei. O voi face ori de câte ori s-o putea. La fel pe cei doi din fața-i: Carneiro și Rosado. Doi artiști de clasă ai artei sonore, în timpul acest`. Felicitări, confrați onoranți de gintă latină!
Adrian SIMEANU
