Muzica zilelor noastre: Surpriză răsăriteană…

0
139

      …la filarmonica loco! A furnizat-o nebănuit un sud-coreean. Sexagenaru` Ryu Seokwon. Cândva clarinetist, acuma dirijor. Și ce dirijor! Nu puțini am văzut la pupitru, dar el m-a fascinat nesperat. M-a acaparat de nici n-am mișcat. M-a-nnebunit, m-a uimit și m-a cucerit. A condus ”Din lumea nouă” fără partitură. Nefiind legat de foi cu privirea, s-a concentrat pe orchestră total, ideal. Cu dezinvoltură. Cu dăruire. Și pricepere de invidiat. Minuțios peste poate. Având notele-n cap rânduite la fix, a nuanțat cel puțin la fel ca Antonin Leopold Dvořák. Al ei făurar dovedit cu har. Întreaga simfonie curgând minunat. Grandios, armonios, impecabil, maiestuos. Precis, cald și viguros. Antologic mai c-aș zice, pentru instrumentiști. Care, parcă vrăjiți de oaspele oriental, s-au arătat pe de-a-ntregu` vrednici de dânsu`. De uralele sălii, îndelungate. Și s-au bucurat fățiș de rezultatu` neașteptat…

     E mărunțel maestrul, dar expresiv din belșug. Pătruns de energie și subtilitate. De fioru` muzicii ăl autentic pân` la ultima fibră. Doldora de note făr-a le-ncurca. Ci a le purta apăsat, adecvat către inimi. Și la ceruri, asemeni. Spre sufletu` cehului nemuritor. Cu siguranță mulțumit de cele ce-a auzit. În seară de primăvară înnobilată nu doar de verdele crud al naturii. Ci, mai ales, de universu` sonor rafinat. Înălțător, elevat, cu artă certă creat. De mâna omului potrivit la locu`, timpu` potrivit, cum s-ar spune nimerit…

 

                                                                                              Adrian SIMEANU