Organizat la filarmonica loco de Paul Luculescu. El însuși percuționist apreciat în instituție. Care, astă dată, adus-a profesoru` și patru colegi încă-n ani de studiu universitar. Da` promițători cât n-am bănuit. Realizând toți cinci un excelent program. Întins de la clasici la contemporani. Într-o paletă largă, bine rânduită, deplin stăpânită…
Altfel spus, prilej reușit pentru piteșteni de-a-și umple urechile nu doar cu bătăile-n tobe. Cum ar crede unii d-ăi neavizați, neinteresați. Ci, mai ales, de-a (re)auzi instrumente deosebite-n domeniu. A` căror sunete fermecătoare ne rup complet de teluric. Vrăjind nebănuit, uimind nețărmurit, fascinând enorm. Dacă-s mânuite vădit iscusit. Așa ca acu`. Când Alexandru Matei (profu`), Alina Trifu și Vlad Polgar (grupa GAME), Irina Rădulescu și Răzvan Florescu (PERCUSSIONescu) își arătară potența din plin. Ultimii doi, numai la marimbă și vibrafon. Mânuind baghetele extraordinar. Cu dăruire, dezinvoltură. Vigoare, coeziune. Precizie, rapiditate. Într-un joc de ritmuri învăluitor. Subtil, superb, perfect dozat. Inovativ și rafinat. Ce mă oblig-a zice că orice orchestră cert ar câștiga dacă i-ar avea între membrii ei. Și i-ar pune util în valoare. Sper, îmi doresc să-i revăd curând și jazzul de soi să curgă șuvoi înspre noi din sculele lor, precum au promis…
Adrian SIMEANU
