Cartea zilelor noastre: Autobiografie de suflător

0
138

         Înfățișând un om și-a sa pasiune. Viața și cariera. Munca perseverentă pentru performanță. Pornind de la satu` natal din nordu` Sucevei. De la familie, copilărie și traiu` rural pe ăle meleaguri, în veacu` trecut. Continuând cu anii de școală firești, dedicați cu osârdie notelor din portative. Îndeosebi instrumentului ajuns unealtă de lucru. Colegii, profesorii, nu lipsesc nici ei. Orchestre, concerte, turnee. evenimente și întâmplări. Nici chiar extrasele de presă, destule la număr. Toate având de-a face cu muzicianul astăzi ieșean Petrea Gîscă. Cornist cunoscut și apreciat pentru pricepere și străduință. Cadru universitar, da` și autor de cărți. Printre ele, și asta* de-acum. În care povestește atâtea. Fără pretenții literare, da` cu sinceritate și seninătate. Prefața, cu mult mai inspirată decât aste rânduri de întâmpinare. Din păcate, corectura deficitară. Neoprindu-mă însă a ceti curios cele scrise de el. Vajnic suflător, activ slujitor pe tărâm sonor. Care cântă încă prin tot locu-n țară…

          Îi recomand să mai scoată o ediție adăugită și-mbunătățită, că sigur mai are de spus. Dacă s-o-nvoi, i-o corectez cu mare plăcere. Merită efortu`, că poartă-ntre coperte o mărturisire, cândva părticică din istoria neamului. Util amintind despre cultura acestuia și rostu` pe lume al unuia dintre fiii lui înzestrați. Iar mie, mărturisirile deloc nu-mi displac…

                                                                                               Adrian SIMEANU

 *Petrea Gîscă, Cornul și cântecele dorului, Ed. StudIS, 2017