Greu de crezut că pe o vreme mohorâtă, ai mai putea găsi oameni pe stradă sau în altă parte decât în casă. Şi totuşi, sala aproape plină a Filarmonicii din Piteşti, a făcut excepţie de la regulă.
Cele două soprane Carmen Iordache-Cernea, Ştefania Rădulescu dirijoarea Silvia Olivero împreună cu orchestra filarmonicii, au cucerit sala, cu un program frumos şi bine interpretat : Giacomo Puccini – O mio babbino caro, arie din Gianni Schicchi, Francesco Sartori – Con te partiro, Jean Patrick Capdevielle – Spente le stelle, Gaetano Donizetti/Eric Serra – Diva Plavalaguna din filmul Al 5-lea Element, Antonin Dvořák – Cântecul lunii, arie din Rusalka, op. 113, Charles Gounod – Faites-lui mes aveux, aria lui Siebel din opera Faust, Johann Strauss Jr. – Mein herr marquis, aria Adelei din Liliacul, George Grigoriu – Muzica e viața mea, arie din opereta Valurile Dunării și Franz Schubert – Simfonia nr. 8 în si minor, Neterminata. fiind răsplătiţi cu aplauze interminabile şi buchete de flori.
Voci frumoase, luminoase, prima caldă, clară şi suficient de viguroasă, pentru a se auzi chiar şi în pasajele cântate forte şi de orchestră, dar suavă şi mângâietoare ca un tril de privighetoare, iar a doua la fel de caldă şi luminoasă, mai puţin viguroasă dar jucăuşă uneori, alteori nostalgică au fascinat publicul, de asemenea prin piesele alese.
Nici orchestra condusă de bagheta magică a dirijoarei, nu s-a lăsat mai prejos în a doua parte a concertului, transpunând sala într-o lume de poveste, vrajă întreruptă de notele triumfale, atacate cu multă râvnă şi care s-au stins într-un ropot de aplauze binemeritate
. Cine a experimentat descătuşarea sufletului pe care o realizează muzica clasică, nu va pregeta niciodată să se bucure de astfel de momente.
Deşi sala era aproape plină, am remarcat faptul că puţin public tânăr era prezent.
Magdalena CÂMPEANU
