…fuse invitat, în prag de aniversare, la biblioteca ”Dinicu Golescu”. De pe Strada Mare din urbea Pitești. Tineri și maturi în sală, ascultându-l povestind. Despre el și alții, despre ieri și azi. Despre România și Franța, locuri, opuri, întâmplări. Pentru amuzament, anecdote, că doar vehicula altădată umor din belșug…
Sexagenar, locuind actual în sud-est de Hexagon, umblat colo-colo prin lume, a văzut atâtea și știe destule. Îi citesc ades ”Provensalele” în vrednicul ”Orizont” timișean. Presar, scriitor versat, pamfletar energic, subtil, adecvat, mi-e clar c-ar avea materie primă pentru volume babane de memorii țais. Îi sugerez apăsat să le facă. Căci ar deveni și ele neîndoios mărturii istorice de larg interes. Ilustrând util anii pre și postdecembriști autohtoni. Trecerea lui prin ”Academia Cațavencu”, de pildă. Sau prin grupu` satiric ”Divertis”. Ambele enorm îndrăgite cândva de ăi neîncrezători în ”democrația originală” dâmbovițeană, înșelătoare vădit și nesuferit…
N-au lipsit, desigur, întrebările, comentariile, fotografiile, autografele multe (că are omu` și cărți ce poartă numele său pe coperte). La ceas de prânz din Prierul ăsta în curs. La despărțire, firesc, promisiunea de revenire. Așa să fie, cu bucurie și noutăți…
Adrian SIMEANU
