Muzica zilelor noastre: Istoria jazzului, live, la Ploiești

0
166

  În sala ”Ion Baciu”. A Filarmonicii ”Paul Constantinescu”. Ce are în schemă, util, inedit, un departament specializat. Și, justificat, un concert de gen, lunar. Iară, în Brumar, un festival anual de nivel…

      Ei bine, nu demult, asistai acolo la episodu` dintâi. O-ntâlnire incendiară cu începuturile nemuritorului gen. Născut acu` mai bine de-un veac prin Louisiana, New Orleans. Piese de atunci, timpul înfruntând. Cu strășnicie și vrednicie. Peren sută-n mie. Arătându-se azi proaspete mai abitir. Chipeșe, melodioase. Sprintene, armonioase. Celebre pe veci. Interpretate, fredonate constant pretutindeni în lume. Pe bună dreptate, căci frumusețea nimic nu le-o șterge. Atracția nu-și pierd, ci crește mereu. Instrumentiști tot mai numeroși de pe glob cântându-le seară de seară pe scene, în cluburi, ba chiar și pe străzi deseori…

      La Ploiești, Sorin Zlat, fiul și tatăl, (pian, clarinet), Emil Bîzgă, (trompetă), Liviu Mărculescu, (trombon), Alex Man, (banjo), Răzvan Cojanu (contrabas), Laurențiu Ștefan (baterie) fură protagoniști excelenți. Inimoși, viguroși, virtuozi. Incontestabil profesioniști în domeniu. Împătimiți ai dixielandului, căci dixie cântară, la temă, preponderent. Presărat colorat, adecvat și cu oleacă de blues. Fincă din ăsta se trage jazzul, în fond. Ritmu-a abundat, aprig, tumultuos. Improvizația ne-a împresurat perfect și bogat. Am vibrat permanent alături de ei și sufletu` ni s-a-ncărcat minunat. Așa că spun apăsat la final: chiar a meritat să le fiu alături ca auditor. Bravo tuturor! Și lor, și managerului Vlad Mateescu. Care-a-nțeles că și jazzu-i cultură cu vârf și-ndesat. Meritând a fi neostenit promovat. Îmi doresc să nu lipsesc nici în viitor, întrucât aș regreta, nefolositor…

 

                                                                                                 Adrian SIMEANU

Public piteștean la seara ploieșteană de jazz