Actoru`. De teatru și film. Gazetaru`. Tineretului, apropiat, cu entuziasm dedicat. Director eficient de la o vreme. În deplină formă și activ din plin. Umblând vioi prin țară cu spectacole apreciate necontenit. Pe care-mi place să-l văd adesea pe scenă. Fie aicea-n Pitești, fie la el, în București. Și să mă bucur real când îl întâlnesc…
Nebănuit, mi-a făcut în ăst Mărțișor un cadou. Cu dedicație, binevenit. Ce m-a ispitit. Și câteva ceasuri m-a ținut lipit. D-ale sale pagini. Demne de cetit cum n-am bănuit. Adică, o carte. Închinată lui, cred eu, cuvenit. Prilej să-mi reamintesc multe din biografia-i. Din activitatea îmbelșugată dusă pân` acu`. Doina Papp (și dânsa știută de mine din Radio) întocmind opu` cu de toate. Și nu degeaba numit ”Reconstituirea unei vieți”. Pentru că, în fond, de la Pintilie și pelicula sa interzisă de comuniștii nătângi îi vine titlul. Nici că se poate mai nimerit…
”Franzeluță” o fo simpatic și-n copilărie, este și astăzi, vădit. Jovial, prietenos. Truditor pe scândură neobosit. Tot mai iscusit. Sârguincios, meticulos. Tenace, îndeosebi. Persistent în muncă, neocolit de-mpliniri. Punând și domnia sa, certamente, o cărămidă trainică la edificiul artei dramatice autohtone. Autoarea tomului tocmai asta vrând a demonstra, evident. Chibzuit și reușit. Deși folosește ades o frazare cam lungă, cartea* nu-i grea la lectură. Vine cu informații atrăgătoare și ilustrații duium. Utilă indiscutabil, e o dovadă-n istoria culturală dâmbovițeană. Fincă povestește nu doar despre George ș-ai săi de acasă. Ci și despre alții din jur neprețuiți în domeniu. Monografie din timpu` prezent, realizată semidocumentar. Ușor romanțioasă pe-alocuri, atracția astfel sporind. Nesofisticată, ademenitoare, așa c-am parcurs-o cu maxim nesaț. Făr` s-o las din mână, amu` niște nopți. Dup-o reîntâlnire (a doua) cu Mihăiță-n ”Fierarii”, la fix…
Adrian SIMEANU
*Doina Papp, MIHĂIȚĂ. Reconstituirea unei vieți, Ed. Tracus Arte, 2018
