Cartea zilelor noastre Istoricu`, despre muzician. Magna cum laude!

0
112

       M-aș căi de n-aș grăi de tomul acesta. Pe care-l citii cu nesaț, impresionat. Cu treaz interes pân` la ultimu` rând. Căci un inglez bine doxat, din ziua de azi, găsi cu cale să scrie neașteptat despre un român trăind altădat` și în veci. Altfel spus, cu deferență numindu-i, Noel și George. Unul, istoric și publicist renumit. Altu`, muzicianu` știut, răsștiut, valoros. Malcolm și Enescu. Primul, umblând îndelung prin arhive. Și stând de vorbă cu mulți. Ca să-l cunoască amănunțit pe al doilea. A cărui trudă de preț o dă la iveală fără cusur…

        Firește, Enescu nu mi-e străin. Și rapsodiile sale comori la suflet îmi sunt neclintit. Da` cartea* lu` Noel chiar m-a-nnebunit. Are informație cât n-am bănuit. Enciclopedie, nu alta. O evaluează cum nici n-am gândit. Deplin, riguros și minuțios. Iscusit duium, real fascinant. Mintea-i merge brici. Cugetă cu rost și cuceritor. Nu despre vestigii, în cazu` de față. Ci despre un om și muzica sa. Nu din Albion, ci de pe la noi. Semn că-l venerează. Îl invidiez bucuros că mănâncă Enescu pe pâine. Idei așternând elegant. Savant, ales și pe înțeles. Egal uimitor și convingător. Străin nefiindu-i orice a creat, a interpretat sau a dirijat maestrul, în ani, cu atâta geniu. Și n-a fost puțin, întru slava lui…

      Opu` merită lectura și nu am cuvinte să-l prezint pe larg. Să-l elogiez și să-l recomand. Așa că, dear mister Malcolm, thanks a lot vă zic de pe plai valah. Vă salut cu stimă și prietenie, d-al nostru că sunteți, la fel ca Jurjac. Eroul din tomu` ce vă aparține. Prefațat cu ștaif, nici că se poate mai nimerit, de Yehudi Menuhin. Vă și ne onorează imens. Many thanks again!

 

                                                                                            Adrian SIMEANU

 

  *Noel Malcolm, George Enescu. Viața și muzica, Ed. Humanitas, 2011