1 Decembrie 1918. România sărbătorește Centenarul, 100 de ani de la gloria României Mari.
Plătită cu jertfa a sute de mii de soldați români, Marea Unirea, la 100 de ani, promitea să fie celebrată cu fast de către autoritățile centrale, dar și de către cele locale.
Din păcate, începând de la Departamentul Centenar a cărui conducere a fost schimbată de mai multe ori și care a sfârșit prin transferul activităților și structurilor în cadrul Ministerul Culturii și Identității Naționale, și până la respectarea planificării evenimentelor, totul a știrbit.
Sărbătorirea Centenarului României Mari, lăsată moștenire viitoarelor generații de către Regele Ferdinand I „Întregitorul” și Regina Maria, a fost, dacă nu un eșec, cu siguranță o restanță.
În notă cu situația generală de la nivel național s-a plasat și județul Argeș, județ unde își dorm eternitatea personalitățile mai sus amintite, piloni fundamentali ai Marii Uniri din 1918 – Regele Ferdinand și Regina Maria. Aici, spre exemplu, cu excepția unor impulsionări precum Flacăra Centenarului care a fost aprinsă la Mausoleul de la Mateiaș, de Ziua Armatei Române, – loc unde Armata Regală a înregistrat prima jertfă din cadrul Marelui Război -, o proiecție de lumini pe Mausoleu plus alte câteva prezentări și conferințe, totul a stagnat. Proiectele s-au lovit de somnolența instituțiilor de cultură, lucru care pote fi ușor sesizat și la nivel național. Și, la fel cum s-a întâmplat cu Flacăra Centenarului aprinsă în Argeș, după ce a fost plimbată prin mai multe localități iar ulterior a ajuns până la Chișinău, ea s-a stins.
Mult prea puțin pentru 100 de ani de la România Mare. Iar atât de așteptata ceremonie din Capitală, de 1 Decembrie, anul trecut, a rămas în umbra măruntelor dispute politice, de la ceremonie lipsind atât un înalt oficial american, cât și un înalt oficial francez, reprezentanți ai două națiuni care au sprijinit necondiționat România, atât politic cât și militar (vezi cazul Franței). Faptul că desi programul Centenar 100 ar fi trebuit să se întindă până în martie anul curent, el fiind deja trecut în Istorie, demonstrează din nou, dacă mai era nevoie, că Centenarul a reprezentat mai mult o corvoadă pentru cei care ar fi trebuit să se ocupe de organizarea sa.
Rămâne speranța fadă că generațiile viitoare vor învăța din greșeli și poate nu vor rata bicentenarul.