Muzica zilelor noastre: Iară la Ploiești…

0
146

        Inspirat, satisfăcut. Căci l-am revăzut pe Cornel Irimia. Profesor, prieten, om de cultură. Șarmant pensionar încă neostenit. Am rememorat, firesc, întâlnirile noastre anterioare. A fost un manager destoinic la filarmonica urbei. Prețuit, respectat de foști subordonați. Ne-am aflat și-acum umăr lângă umăr în sala acesteia. Ascultând ceva de apreciat. Ce a prilejuit și-o ultimă apariție scenică pentru concertmaestrul Adrian Ceapă. Ajuns la momentu` retragerii și domnia sa, după patru decenii de activitate-n orchestra locală…

      Despre care n-am a spune decât vorbe bune. O regăsii entuziastă, energică și unitară. Dornică a-și convinge auditoriul de resursele ei inepuizabile. O mențiune, neapărat pentru viori. Puternice, pregnante arătându-se clar. Contribuiră de astă dată la rezultatu` de grup Tiberiu Soare și Răzvan Stoica. Primul, un dirijor în fața căruia nu eziți, nu crâcnești. Ci numai muncești precum îți arată. Ș-apoi îți pretinde, întemeiat. Ca să iasă treaba vrednică deplin. Cu aplauze lungi încununată pe merit. Simfonia cu orgă, a lu` Camille Saint-Saëns, dovadă elocventă. Un juvaier francez și universal. Tălmăcită dibaci, strălucit, onorant. Pe măsură, indiscutabil. Efort cu folos, într-un scop frumos. Amplu, nu ușor, însă maiestuos…

Răzvan Stoica și Tiberiu Soare

       În fine, Răzvan n-a stat nici el de pomană ca sol. Mânuind cetera veche alert, precis, viguros. După obicei. Bisu`, paganinian, în format isteț improvizat ad-hoc, pur și simplu uimind. Definitiv cucerind. Chiar extaziind unanim. Abia aștept să-l reaud la Pitești. Sau în altă parte. Cu ochii pe el în permanență voi fi, sigur că satisfacții întotdeauna din abundență va oferi…

                                                                                                      Adrian SIMEANU

Cornel Irimia, fost director al filarmonicii din Ploiești
Public piteștean prezent la concert