Constantin Brâncoveanu, una din cele mai importante personalități, a domnit în Țara Românească între anii 1688 și 1714, având nu doar una din cele mai îndelungate domnii, dar și una dintre cele mai importante.
În perioada în care marele boier a domnit în Țara Românească, aceasta a cunoscut o perioadă spectaculoasă de înflorire culturală. Brâncoveanu a pășit definitiv în Istoria poporului român odată cu martiriul din 1714, după ce a refuzat convertirea la Islam, fiind decapitat la Istanbul împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Radu, Ștefan, Matei), dar și cu sfetnicul Ianache Văcărescu. Toți sunt cunoscuți azi sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.
Însă pe lângă martiriul lui Brâncoveanu, nu multă lume știe azi, la secole de la dispariția marelui domnitor, despre pasiunea acestuia pentru vin. Constantin Brâncoveanu a deținut câteva zeci de hectare de viță de vie, la Ștefănești, Argeș, iar nu de puține ori domnitorul Țării Românești se îngrijea personal de podgorii. Brâncoveanu a ridicat și o cramă acolo, iar calitatea impresionantă a vinului din podgoriile de la Ștefănești a adus acestora faimă nu doar în țară, dar și peste hotare.
Astăzi, din Conacul de vie de la Valea Mare (Ștefănești) nu au mai rămas decât o poartă, un zid și ruine. Atât mai amintește după secole de fosta curte brâncovenească care, de-a lungul timpului, a fost deținută de proprietari privați și ulterior naționalizată.
Aflate în subordinea administrației locale, podgoriile brâncovenești de la Ștefănești, Argeș, precum multe alte obiective uitate din România, beneficiind de o mai mare implicare ar putea deveni adevărate puncte de reper ale istoriei locale, naționale și brâncovenești.
