Din Sud, evident. Că p-ăilalți de sus nu-i lasă păstoru` să iasă din țarc. Așa c-ăștia din Seul ajunseră luna trecută-n Pitești. La filarmonica loco, în misiune de lucru. Adică, veniră să cânte divers, țesând un larg univers al muzicii de pretutindeni. ”Hora Unirii”, a noastră. ”Fantezia Arirang”, a lor, de exemplu. Apoi, ale altora, europeni cunoscuți. Cimarosa, Berwald, Popper, Arban, de Sarasate…
Dar cine sunt oaspeții orientali? Păi, la pupitru, Joungdae Yoo. Sobru, dezinvolt, prestație de netrecut cu vederea. Unind nesperat orchestranții români cu solii compatrioți. Oboista Youjung Lee. Fagotista Sookyeon Kim. Trompetistu` Jaechang Sung. Agil la suflat. Cellistu` Taehyong Park. Fin și iute foc. ”Rapsodia ungară” purtându-i noroc. Jieun Yook și ”Gypsy melodies”, peste așteptări. Tânăra e fain cordar, d-ai zice că-i lăutar. Viteză, fluență, delicatețe și coerență. În fine, Eunak Nok. Instrumentul ei, haegeum. Tradițional, de sute de ani. O cutie mică de rezonanță, din bambus. Ca un butoiaș. C-un soi de grif negru și subțire, chei de acordaj. Două corzi de mătase. Și-un arcuș mai lung, ager mânuit. Generator de vibrato țais. O cântare-n premieră p-aci, mult interesantă. Atrăgătoare, nu mai vorbesc. Ritmată și melodioasă. Sonorități mișto, nu doar orientale. Măiestrie totală. Inedită, fermecătoare, cuceritoare. Și în compoziție, și-n interpretare…
Aș încheia cuvenit: uneori, esticii aduc reale surprize. Confirmând și ei că muzica bună n-are frontiere. Numai bani să fie să umble prin lume…
Adrian SIMEANU
