Muzica zilelor noastre: O tripletă rezistentă

0
156

      Fincă de opt ani încoa` cântă și încântă din plin. Strânge toamnă după toamnă umblând prin orașe. Atrăgând melomanii necontenit. Să vadă, s-audă viorile faimoase, neostoite și delicioase sonor. Stradivarius ”Pachoud” și Guarneri ”Catedrala”. De secole, vechi, însă viguroase. Real ultraprețioase, la fel, și azi, maiestuoase…

        Contribuie la asta ai lor posesori. Mereu mânuindu-le ager și cu spor. Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru. Olteanu` vine de-afară și-l ia pe bucureștean să meargă, în trio, prin țară. Căci întotdeauna le ține isonu`, la fix, brașoveanu`. Horia Mihail, evident. Pianist rodat, total adecvat spre a-i însoți. D-aia îi socot o tripletă excelentă, harnică și rezistentă. Aleg ce trebuie, redau cum trebuie și publicu` simte. Ascultă, vibrează și asimilează de fiece dată câte ceva. Din atâtea nestemate, pe portativ adunate, inspirate, minunate…

      Așa s-a întâmplat și la Pitești, în Brumărelu` vecin. Când Gabi, Liviu și Horică finețuri ne-au oferit. Și delicatese. Purtând semnături alese: Wieniawski, de Sarasate, Piazzolla, Șostakovici, Frolov. Apoi, Villoldo, Rodriguez, Gardel. Altfel spus, clasic și modern d-ăle mai de soi. Redate subtil, vioi și gentil. Băieții, gentilomi, se ”duelează” rasat. Arcușurile, ”florete” selecte vădit. Mâinile, agile nespus. Așa că i-am admirat îndelung și meritat. Fiind o seară faină pe strune de vioară și clape de pian. (Frolov, cel puțin, nemaipomenit. Jazzu` și barocu`, meșter le-a unit. Că, pe mine unu`, mai că m-a topit.) Concluzia, luminoasă: muzică frumoasă, chiar să pleci de-acasă pân` la filarmonică…

                                                                                                    Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ