Despre filarmonică. Părerea mea…

0
621

      Nimic nu se cântă, că este relaș. Se reface lumea pentru noua toamnă. Dându-mi răgaz să punctez un pic sezonu` trecut. Al unsprezecelea de la apariția instituției piteștene. Al doilea într-un cinema reabilitat. De unii, sală lăudată conjunctural. De alții, neapreciată, justificat. Scăderea numărului de spectatori dând dreptate, totuși, celor din urmă. Alături de prețul exagerat al biletelor și abonamentelor. Ce crește nesăbuit. Ori de oferta artistică. Mai redusă cantitativ. Nicidecum de vârf, permanent…

       Unii dirijori, cam des la pupitru. Alții, niciodată. Îndeosebi, ăia muc și sfârc. Fie ei din țară, fie din afară. Asemeni, soliștii. Diversitatea și calitatea suferind indiscutabil. Fincă, diferind nivelul, rezultatul oscilează. Ceea ce nu-i util nici orchestrei. Care, deși în progres, nu se arată constant performantă. Repetițiile puține ”contribuind” la rezultat. Și ”folosind” păgubitor. Comparația, prin țară umblând la varii cântări de profil, mă duce firesc la ideea asta…

Recitaluri nu mai sunt, deși la-nceput prisoseau. Concerte de top, rarisime. Alte trupe, ferit-a Dumnezeu. Dăunătoare, cumva? Jazz, numai o dată. Rock și folk, deloc. Romanțe, ioc. Și ele toate, rele? Niște muzică ușoară ușurică, ș-atât. Spectacole… spectaculoase, arar. Remarcabile, serile de muzică indiană ori iraniană. Așa că, iară, te-ntrebi: la fel și-n stagiunea ce vine? Să sperăm că nu, deși indiferența față de publicu` susținător  iubitor și vrerile lui pertinente, utile prezentă-i sâcâitor nu de ieri, de azi. Om vedea în curând…

 

                                                                                                       Adrian SIMEANU

LĂSAȚI UN MESAJ