Cartea zilelor noastre: ”Lungeanu”

0
745

      Nume de cod într-un dosar de urmărire informativă. Din comunismu` ceaușist, după ”tezele din iulie”. Când tânăru` Gabriel Liiceanu se-ntoarce de la Aachen. Cu Heideggern în gând și vrând a-l publica și la București. Ca să promoveze filisofia adevărată. Nu impostura marxist-leninistă. Socialismu` științific. Ateismu` bolșevic. Și să-i fie demn urmaș maestrului Noica. Un oprimat fără vină ș-acesta, prin închisori și domiciliu forțat în Câmpulung-Muscel, la noi…

      Ei bine, în tot travaliul ăsta, odios nespus și costisitor, pe urma lu` Gabi, coordonator nefast fu un… argeșean de la Vulturești. Maior securist Ion Pătrulescu. Nu singur din zonă printre implicați. Plătiți excelent și cu privilegii ca să facă rău. Ca să distrugă, prin întunecimea minții și răutatea din suflet, mii și mii de vieți. Nesupuse încă ”noii orânduiri”. ”Dictaturii proletariatului”. ”Fratelui mare” de la Răsărit…

      Neîndoielnic, Pătrulescu, Deleanu, Gheorghe (și ăștia tot din Argeș de fel), Cepraga, Borșan, Pruneanu, Năstase, Dumitrescu și alții atâția n-aveau ei singuri capacitați intelectuale a-l bage pe Liiceanu la beci. Așa că apelează la ”surse”. Turnătorii care nu pregetă a-l judeca apăsat. Ideologic, profesional, moral. Și a-l încondeia neobosit și invidios. ”Cristian”, ”Marian”, ”Nicoară” sunt câțiva dintre ei. Primului, Octavian Chețan pe nume, șef de revistă-n domeniu, îi dedică un tom*. Amplu și documentat. De resentimente, nu foarte-ncărcat. Mai abitir, aș spune, de amărăciune. Un demers epistolar consistent, suculent, pe deplin decent. Menit să dezvăluie mult din putregaiul ”iepocii de aur”. S-arate lumii-ntregi cum a trăit ”fericit”, zi și noapte urmărit. ”Grație” informatorilor ”dragi”, zeloși copios. Și gardienilor ticăloșiți ai ”societății socialiste multilateral dezvoltată”. Care n-au dat seamă și n-or da vreodată…

    Cetit-am cartea-i cu nesaț. I-am dăruit mulțumit două nopți fără preget. Nu numai pentru dezvăluiri. Ci și pentru savoarea indiscutabilă a narațiunii. Liiceanu având, categoric, un condei sprințar, vrednic, fascinant. Experimentat și, inevitabil, intens cizelat. Scriitură bună și de anvergură, cu o corectură nu chiar pe măsură. Parcă-i un roman cu fapte exacte, personaje-adevărate, nedenaturate. Maliția de soi e și ea prezentă, însă pertinentă. Fără doar și poate, un volum aparte pe la ceas de noapte. De emoții creator, pentru mulți tulburător.  De istorie izvor, merită sincer onor…

                                                                                                Adrian SIMEANU

*Gabriel Liiceanu, Dragul meu turnător, Ed. Humanitas, 2013

LĂSAȚI UN MESAJ