85 de ani de la greva istorică din Atelierele CFR Griviţa. Rolul argeșeanului Constantin Doncea.

0
451

În urmă cu 85 de ani, în Bucureşti urma să se scrie o filă importantă din istoria ceferiştilor. Nemulţumiţi de condiţiile grele de muncă şi de salariile foarte mici, aceştia au decis să iasă în stradă şi să îşi strige nemulţumirile.

În anul 1932, guvernul României a introdus o serie de măsuri nepopulare menite să reducă efectele resimţite în ţara noastră din cauza crizei economice care a început în anul 1929. Măsurile au afectat o mulţime de oameni, dar adevăratul şoc pentru angajaţii CFR a venit în momentul în care, în luna ianuarie a anului 1933, la Atelierele CFR Griviţa din Bucureşti a fost anunţat faptul că ar putea să scadă şi salariile angajaţilor.

 Nemulţumiţi de toate aceste lucruri, angajaţii Atelierelor CFR Griviţa au decis să iasă în stradă şi să îşi strige nemulţumirile. Şi-au întrerupt activitatea şi tot ce au mai făcut a fost să încerce, în stradă, să îşi ceară drepturile care le fuseseră răpite. Despre iniţiatorii grevei s-a vorbit mult de-a lungul vremii şi au fost speculate şi numele unor persoane care ar fi participat la demararea evenimentului din 1933 ce avea să rămână în cărţile de istorie. S-a speculat faptul că a existat un bărbat numit Vasile Roaită care ar fi tras semnalul de alarmă şi ar fi fost cel care a iniţiat manifestaţia.

“Comitetul de fabrică” constituit la 13 fe­bruarie s-a prezentat cu re­ven­di­că­rile greviştilor la directorul Atelie­relor de vagoane, inginerul Atanasiu. Greviştii cereau eliberarea sindicaliştilor arestaţi cu o zi în urmă, dar şi ridicarea stării de asediu, re­cu­noaş­terea organizaţiilor comuniste care fuseseră dizolvate prin decretul din 12 februarie 1933, şi recunoaşterea “comitetelor de fabrică”. Directorul Atelierelor de vagoane a refuzat sa negocieze cu “comitetul de fabrică”, susţinând că muncitorii erau constituiţi legal în sindicate şi că va discuta numai cu reprezentanţii acestora.

După eşecul negocierilor cu ad­mi­nistraţia, liderii “comitetului de grevă” s-au întors la Atelierele de va­goane, baricadându-se în interior. Autorităţile au reacţionat prompt, astfel că la două ore după declanşarea protestului atelierele erau înconjurate de forţe ale Jandarmeriei şi Ar­ma­tei. Reprezentanţii Guvernului nu au recunoscut legalitatea grevei. Mi­nistrul Comunicaţiilor, Eduard Mirto, susţinea că greviştii au revendicări politice, în condiţiile în care cele economice fuseseră satisfăcute (deşi aplicarea lor nu se făcuse încă). Ame­nin­ţa­rea cu concedierea a fost un alt factor care i-a ambiţionat pe muncitori să nu renunţe la protest, deoarece con­siderau că Guvernul se poartă ne­cinstit cu ei.

În interiorul Atelierelor de va­goa­ne se aflau aproximativ 4.000 de gre­vişti. Prin sunete de sirenă şi prin mo­bilizarea de către agitatori a muncitorilor din schimbul următor, în faţa ate­lierelor s-a adunat o mulţime im­presionantă de oameni. Aceştia s-au so­lidarizat cu cei aflaţi în interior, aruncând cu obiecte contondente spre forţele de ordine. Autorităţile au susţinut ulterior că greviştii au fă­cut chiar uz de arme de foc, fiind îm­puş­cat în cap gardianul public Ion Chi­riţă. După izbucnirea busculadei, mun­citorii veniţi în sprijinul gre­viş­tilor baricadaţi au fost împrăştiaţi pe străzile limitrofe Atelierelor CFR.

În dimineaţa zilei de 16 februa­rie, la ora 4:30, trupele de jandarmi şi ar­mata au înconjurat Atelierele CFR Gri­viţa. Deoarece muncitorii nu au avut nici o reacţie, la ora 6:00 comandantul operaţiunii, lt. col. Hotineanu, i-a somat pe grevişti să se predea. Au­to­­rităţile au susţinut ulterior că reac­ţia muncitorilor a fost violentă, ri­pos­tând cu focuri de armă din inte­rio­rul atelierelor. La ora 6:30, au­to­ri­tă­ţile au anunţat că dacă în cinci mi­nute greviştii nu se predau, vor tra­ge în plin. O parte a manifestanţilor au să­rit gardul atelierelor în acel mo­ment, pierzându-se prin împrejurimi.

Armata intervine împotriva greviștilor

După expirarea celor cinci minute a urmat un foc de avertisment în aer. În comunicatul oficial autorităţile au anunţat că nu au tras mai mult de două salve în plin, în condiţiile în care şi muncitorii foloseau arme de foc contra soldaţilor. După 15 mi­nu­te, jandarmii şi militarii au putut intra în curtea atelierelor, iar până la ora 7:30 toţi greviştii, în număr de 2.000, s-au predat.

După ce autorităţile au pătruns în Atelierele CFR Griviţa, au ridicat trei morţi. Răniţii, în număr de 34, au fost duşi la spitalele CFR Witting, Filantropia, Colentina, Militar şi Brân­coveanu. Ulterior dintre aceştia au mai murit 4 muncitori. Alţi 20 mun­citori cu răni uşoare au fost duşi la sediul Corpului Gardienilor Pu­blici, unde au beneficiat pe ajutor me­dical.

Se pare că tânărul Roaită a fost doar un erou „fabricat“ de propaganda comunistă. Ani mai târziu, Constantin Negrea, unul dintre muncitorii Atelierelor CFR Griviţa, ar fi spus că el a fost cel care a tras sirena prin care s-a dat semnalul pentru începutul grevei.

Rolul argeșeanului Constantin Doncea

Activistul comunist şi generalul Constantin Doncea s-a născut la 26 septembrie 1904, în comuna argeşeană Cocu şi a decedat la 4 noiembrie 1973, la Bucureşti. După absolvirea a cinci clase primare, Doncea se angajează ca muncitor şi devine turnător calificat. În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În fişa sa de cadre, el este descris ca fiind un individ „indisciplinat, care se manifestă ca un om primitiv, agramat, dar destul de curajos”. A fost liderul de greviștilor de la Grivița.

LĂSAȚI UN MESAJ