Povestea omului care a compus „La Chilia-n port“, cea mai cunoscută melodie cântată de deţinuţi

0
3393

Autorul celebrei melodii „La Chilia-n port“ a murit în 2010, în anonimat, la Galaţi. În tinereţe, Puiu Spiru a fost trimis de comunişti la reeducare pe şantierul de la Bicaz.

     Traian Spiru, cunoscut ca Puiu Spiru, s-a născut la Luncaviţa, judeţul Tulcea, în anul 1927, la 1 ianuarie. Înaintaşii săi, de origine greacă, erau înstăriţi, lăsând moştenire, printrea altele, o biserică şi o clopotniţa. Fiind consideraţi chiaburi părinţii lui Traian au fost trimişi de comunişti în lagărele de muncă ale Canalului Dunăre-Marea Neagră. După ce s-au întors, casele fiindu-le confiscate, au trăit în bordeie, unde au şi sfârşit. la rândul său, Puiu a ajuns pe şantierul de reeducare de la Bicaz, la muncă silnică.

      Varianta iniţială a melodiei  

Puiu cânta de mic. Părinţii lui s-au îngrijit ca el să urmeze şcoli de profil, unde să înveţe să cânte, să picteze, numai că noul sistem i-a frânt aripile. Dat afară de la Conservator, tânărul cu suflet de artist a fost nevoit, după „reeducare“, să se angajeze la Galaţi, la şantierul naval, unde desena panouri propagandistice.    În perioada în care se întorcea acasă, povesteşte Ştefan Ilie, primarul comunei Luncaviţa, el compunea cântece despre Luncaviţa şi despre Dobrogea, care aveau o rezonanţă veselă, însă când era departe de casă, la reeducare, cântecele sale erau triste. Aşa s-a născut în anul 1951 celebra melodie printre deţinuţi care iniţial s-a numit „La Dobrogea“, iar ulterior „La Chilia-n port“.

     Versurile originale erau acestea: „Când privesc departe-n zare/ Mă cuprinde-un dor/ Când văd păsări călătoare/ Tare-aş vrea să zbor/ Să trec munţii spre câmpie/ Să trec Dunărea/ Să văd balta argintie/ Ah, la Dobrogea! / Iese trenul pe sub munte/ ca un şarpe lung/ taie râuri, muşcă punte/ telegrafii fug. Uite Dunărea în zare, uite salcia/ I-auzi şuer de vapoare/ Ah, la Dobrogea“.   Actualele versuri au deviat de la cele originale, iar din varianta cântecului „La Chilia-n port“ pe care o ştim noi astăzi, a mai rămas doar melodia şi o parte din versuri.

       Melodia a prins foarte bine printre deţinuţii din puşcării. S-a transmis pe cale orală şi modificată în funcţie de locul unde era cântată.