E șef la bibliotecă și stă la birou, firesc, printre tomuri. Își pune muzică, meditează, lucrează și scrie. Așterne pe foaie preocupat. De el și de ceilalți. De trecut, prezent, viitor. Îndeosebi de ce ne-o aduce ziua de mâine. E un reflexiv dedat la condei. ”Imposibila reîntoarcere” confirmă și ea, copios. Ieșită-n toamna trecută de sub tipar adună-ntre file ”confesiuni afective”. Ca un jurnal cu gânduri duium. Chestii de suflet, de viață, cugetări decente și întrebări pertinente. Influențe rafinate și citate adecvate. Creativ asimilate, chibzuit utilizate…
În opul acesta, zic eu, tabletistic, Sache e de toate. Sociolog, psiholog, moralist, futurolog. Iubitor de slovă scrisă d-ăl împătimit. Mărturisește, povestește, surprinde și te cuprinde. Manguel și Toffler, Bradbury și Llosa, Pavese și Eco, Gutenberg și Papa Francisc, Mihăilescu, Liiceanu, Cărtărescu, Hurezeanu, Eliade, Șora și alții la fel bântuie cu rost rândurile sale, atractive cert. N-am lăsat din mână cărțulia asta pân-am isprăvit-o. Cu incredibil nesaț am citit-o. Chiar dacă-n corectură cam lasă de dorit, în scriitură, însă, grozav m-a ispitit. Mustește de idei, imagini și subtil. Socot că-i pentru minte așa, ca un fitil. Ce-i ține flacăra vie. Discretă filosofie ș-oleacă de poezie. La Sache, în ”cârdășie” și-n deplină armonie. Se întrepătrund și sigur pătrund, cultură durând…
De vreți a-l cunoaște în carne și oase, îl găsiți ușor, chiar în ”templul viselor”. În Pitești, pe centru, clădirea maro. La parter, pe colț, către miazănoapte. Pian ascultând, citind și muncind. Scrie pe ușă Octavian Mihail Sachelarie. Nume cu renume printre argeșeni…
Adrian SIMEANU
